- Holograma

Moto:

holografic mă bântui
orbecăi prin tine
prin ce mi-ar fi bine
să fii şi nu eşti


sufletul meu
l-am primit moştenire.
nu ştiu, e mare?
poate e mic!?
pentru felul cât este
nu merit nimic.
pentru felul cum este
i-am fost architect,
designer, constructor
fără proiect.

mi-am făcut din suflet
locul în care -
tapetat cu scrisori,
mobilat cu motoare,
(în)cântat cu ghitări,
îmbibat cu visări -
m-ascundeam pân’ s-apari
să mă-mbăt pulbere
cu raze de soare
desfăcute-n cocktail
prin filtre de dor
puse-n ferestre,
ferecate-n vitralii.

ai bătut.
ţi-am deschis.
mi-ai dat buzna în suflet.
am vrut să te-alung
şi-ai intrat pe fereastră.
te-ai făcut stăpână
pe sufletul meu,
făcând din el
casa ta,
casa noastră.
mi-ai spus că îţi plac
locuinţele vechi
dar n-ai să rămâi...
...să nu-mi fac
vreo speranţă.
n-ai văzut - aşa cred.
nu ai ochi când nu vrei.
poa’ să scrie
mare cât gardul
pe uşă, pe clanţă,
“please don’t desturbe”
intri,
spui sorry
şi iei

umpli tot spaţiul.
holografic te mişti.
pe ecranul de fum
mă iluzionez că exişti.

în sufletu-mi “vraişte”
cocktaylul cocleşte.
mobila veche
cu greu o zăresc.
la vitralii, tapete,
dioptrii folosesc.
se aud în surdină
dizarmonic ghitări...
se dizolvă în fum
amintiri şi visări...

fumu-i de opium.
intru-n picaj.
holograma dansează...
aş da-o afară...
mi-aş ieşi eu din suflet
dar mă tem de sevraj.