- Prea mici

*
Dilemă

E dragostea
sau io-s de vină mamă?
Pe cin’ să-nvinuiesc
că mă rănesc
cu tot ce alţii spun
că-i bun de pus la rană?

*
Nopti de cafea / Zile de zat

Minte-mă!... i-oricum mai mult decât nimic.
...şi dacă ai să-mi pui peste minciună în ibric
un strop de cognac
va fi –
până din nou mă vei minţi -
de leac.

*
Urăsc tăcerea

sunt gata să iubesc
ce am urât mai mult - minciuna - şi să urăsc
ce am crezut că e de aur şi-i ca mierea:
sunt gata să urăsc tăcerea.

*
Detest

Când ştiu ce vreau
(...şi ştiu şi pot şi vreau)
nu-mi place pilotat.
Detest să mi se spună ce să fac
şi pentru asta, câteodat’
pe mulţi i-am detestat.
...chiar soarta
şi consoarta.

*
Întâmplări din Pădurea Verde

ca un broscoi ce sunt,
ce-n codrul falnic de trifoi –
ce-mi trece de genunchi –
am luat trei palme-n cap
de la piticul palmier,
să iasă-n faţă-i cer.

*
De Pipera

Alaltăieri
încă oieri -
de ieri
boieri

*
Simplu muritor

- adevărul care ne zburleşte părul -

nu pot să cer eu iudei -
ca simplu muritor -
să fie ce nu fost-a
lângă Învăţător

*
A fi sau a nu fi poet

Eu nu-s poet dacă a fi poet e meserie
Sunt doar dacă a fi poet 'i-e omului în fire.

- "Ce e val ca valul trece"

Ne vom căli în pierderi, orfani de-orice putere,
Când rece, când firbinte, ne vom simţi obrazul,
Călit va fi ce vine în urmă-ne – talazul,
Iar noi - val înainte - în spume ne vom pierde.

- Hoţ, şi mincinos, şi trădător...

(...colindă de dor)


Din huma-mi uscată, zbicită, crăpată,
De-o aură din ce în ce mai subţire –
Mult zis – protejată,
Se strecoară afară,
Sfâşiind-o ‘ntr-un loc cu pânza mai rară,
Privind ca hoţii când intră sau ies,
(Înăuntru/afară)
În stânga, în dreapta,
Încă o dată (a câta, a cincea?) –
Trădător! I-am zis “Nu”! Mi-a promis! –
Sufletul meu.

Şi anul ăsta mă minte...
...Şi fuge
Să te colinde.

- N-ai fost un înger

N-ai fost un înger...
Asta, am făcut din tine eu...
Din gându-mi am făcut în juru-ţi cer
Şi pentru tine despuiatu-l-am pe Dumnezeu.

- Un sâmbure de fragă

(amintiri din agonie)

Din codrul, ca o pâine coaptă-n ţest, de poezie
Am vrut şi eu să fiu gustat pe-acea felie
Pe care, fin, se lăfăia în boierie,
Strat greu, strat gros, de unt de agonie.

Pe site-ul care poartă azi caftan, chimir şi barbă,
Atât cât poate fi un sâmbure de fragă
Într-un butoi ce are sus un lat de palmă marmeladă,
Am fost şi eu o clipă pe felie.

Azi mă desfată numai clipa ce-o trăiesc,
Nu mai vâslesc în unt clisos de agonie,
Vibrez, reverberaţii îmi ofer şi dăruiesc
Scriind, citind, doar pentru mine, poezie.

- La şcoala urii

La şcoala ce mă-nvaţă să urăsc,
Tu şcoală-ar trebui să fii cum nu eşti – slută -
Dar, prea frumoasă fi’nd, mă mulţumesc
În prejma ta, să fiu prezent sută la sută,
Iar de la curs cu gândul să chiulesc.

Şi când cei ce îţi fac pe plac sunt în vacanţă,
Eu, tot prin preajmă-ţi, să am parte de restanţă
Şi - dacă vei avea încă răbdare -
Să te revăd la re-re-re-examinare.

- Sezon mort

Eh... Beau şi eu ce bea tot omul...
Din grâu şi pere nimeni n-a mai distilat.
...Şi nici din crizanteme.

Aştept şi beau şi eu ce bea tot omul.
Findcă, la ce iubesc, acum e mort sezonul
Şi vreau să mă păstrez şi viu şi însetat.

De-or redospi aromele perene,
Mă sting cu apă rece şi mă îmbăt cu somnul.

- M-am săturat

De-ţi auzi sătulul
Zbierînd “m-am săturat”
Nu-l credeţi.
S-a săturat numai flămândul
Să-l tot privească pe-mbuibat,
În Jeep-ul lui,
Cum râgâie articulat
“m-am săturat”.

- La sărbători

Moto:
Konstant în R
(în rele)
sunt bărbat,
afumător,
afemeiat,
setos de dragoste,
de dragoste beţiv înveterat.


Nu mi-a crescut nimic de la femei. Am terminat
Cu cidrul, berea, vinul - m-am lăsat
Reprofilându-mă pe spirturi parfumate
Şi mai aleg - cât încă se mai poate -
Aroma pâinii coaptă-n ţest din bob de grâu
Amestecată cu miros de fân
Şi cu dulceaţa perelor purtate-n sân.

O! Doamne!
De-aş putea măcar la sărbători
Să mă răsfăţ, să beau parfum de flori
Şi nu ‘că-s năzuros dar – ştii – aroma mea supremă
E... din parfum de flori de crizantemă.

- Urare de Sfântul Nicolae

O zi pe an e bine să fii cizmă
Dar dacă nici atuncea nu se poate,
Las’ o fereastră uşor întredeschisă -
Cât gândul bun putea-va a răzbate.

- Noapte de Decembrie

Nu aveam somn şi l-am luat din raft pe Poe.
...Era-n Decembrie (‘că-n Decembrie se-ntâmplă)...
Mi-am aşezat veioza mai bine pe birou,
Mi-am umezit un deget trecându-l peste limbă
Şi răsfoind prin buche am dat de “Le Corbeau”.
Din nou peste “Corbeau”...

E o poveste tristă, veche de-un veac jumate,
În care-un om a cărui târzie resemnare
De moartea prematură a tinerei Lenore,
Împins e la speranţă apoi la resemnare,
De un cioroi – o cioară – ce zice “Nevermore”.
Atâta: “Nevermore”.

Mulţi au plăcut povestea şi au tradus-o chiar
Şi asta buchiseam la ceas târziu în noapte.
Trecusem de Breslaşu, de Botta şi – onor –
Ion Luca Caragiale şi alţi poeţi (vreo şapte)
Şi am rămas cu gândul la cioară... Chiar se poate?...
...Oare chiar “Nevermore”?...

Ce s-a-ntâmplat pe urmă?... Nu ştiu. E greu de zis...
Cred c-a sunat la uşă vreun beat sau vagabond...
Chiar! Nu ştiu de-a sunat şi nici dac-am deschis.
Nu-mi amintesc... Schimbat-am poziţia la birou?
Dormeam? Ce se-ntâmpla era cumva doar vis?
Atâta doar? Doar vis?

Nu-mi amintesc să fi bătut cumva-n fereastră.
Să fi pătruns direct din buche-n mintea mea?
Stătea croncanu-nfipt cu ghearele-n veioză
Cu ciocu-ntredeschis şiret şi mă privea.
I-am zis: “Pe unde ai intrat zbughieşte-o-ncetişor”.
Ce-mi zice!?: “Nevermore”.

Pleznir-ai drace!!! Cioară savant să îmi vorbească,
N-am auzit; citit-am doar cândva la Edgar Poe.
Îmi apăsam aorta – decisă să pleznească -
Şi asta findcă cioara mă luase “la mişto”.
“Auzi?! Te cari jivină! Acum! ‘De nu - te-omor!"
“Cra–cra! Cra! Nevermore!”.

O gânganie te face – cioară ciudată –
Imensitatea cuvântului ce îl rosteşti!
Nevermore înseamnă-n engleză niciodată!
În veşnicie nu simţi că te pierzi? Te topeşti!
Chiar nu simţi? Zornăie “Nothing” în al tău căpuşor
Când spui “Nevermore”!

La aşa calm,desigur,eram cel care pierde.
Câştig puteam să am cerându-i să răspundă
Acelor întrebări de ziuă şi de noapte
Ce ne-ncetat mă dor (n-am somn şi mă frământă).
“Spune-mi te rog, putea-voi s-o uit pe-a mea Ninonne?
“No! Never! Nevermore!”.
*
Era-n Decembrie (‘că-n Decembrie se-ntâmplă)...
M-a rugat, şăgalnic, să-i predau ca la şcoală,
Lăsându-şi căpşorul să se-ncline pe-o tâmplă,
Relaţia cei zicem “extraconjugală”.
Unde ai fost cioară atunci? - croncan pisător –
Să-mi fi zis “Nevermore”?

Apoi ma-ntrebat dacă iubind o femeie
Mi-a păsat atât cât să plec de acasă.
Căuta în minte printre cuvinte o cheie
Să mă încuie şi a găsit: cu voce joasă
Mi-a spus că sunt laş, că-s moale, că-n loc s-o iubesc
Doar “Per Versus” trăiesc.

Martie – Marte... Ce-nseamnă oare “prea crud”?
Poate fi cruzimea gingaşă de ghiocel?
...Sau cruzimea din ochii de războinic prea surd
La-ndurare a zeului Marte – zeul Oţel?
Pumnalul în piept după sărut e mărţişor?
“Martzishorrrr? Nevermore!”

Iunie-Iulie, când fructe şi grâne se fac...
Mergeam alături şi totuşi nu împreună,
Mânând alaiul de stele în zodia rac...
...Sărut pe obraz... mângâiere pe mână...
Mai simţi-voi vreodată acelaş fior?
Taci! Da, ştiu... Nevermore...

La aniversarea sa, toată lumea a ştiut
Că prietenul ei drag la care ţine foarte mult
Se roagă la stele, la Dumnezeu şi la sfinţi
Să-i fie mai aproape decât buni-i părinţi.
“Ne spui cum îl cheamă?” - au întrebat indiscret.
“Nu pot. E secret.”.

Azi fuge de mine – de fapt fuge de sine –
La telefon nu răspunde şi dacă o face,
Se dă după scuze (politicos – c’aşa-i bine),
Ştiind că nu-mi place dar că nu am ce face.
Am s-o mai văd?, s-o aud?, s-o ating până mor?
Dormi? N-aud “Nevermore”.
*
Prin jaluzele fotonii veiozei nu ies.
Se opresc, se-ntâlnesc cu fotonii de-afară,
Bat în retragere făcând drumul invers.
Dormi bătrâne!... Dacă-ntr-o viaţă de cioară -
Colindând timp şi spaţiu – n’ai înţeles
Că sub aripi milioane de ore de zbor
Poţi să ai, daca n-ai “papagal” totu-i sters,
Atunci, dacă totuşi aspiri la grad de Condor,
Învaţă să spui ş-altceva –
Nu doar “Nevermore”.
...Altfel – nu te mira – ai s-ajungi comandor
La... “The saint Nevermore”!

- Golgotă

(memoria nemuririi)


nu moartea ci naşterea
face din memoria nemuririi
golgotă

mai mult decât viaţa
dacă moartea înseamnă
timp de uitare
nu de moarte mi-e frică
de veşnicie mă tem