- Ne simtire

...s-a-nstăpânit tăcerea-n mine – zici că sunt surd...
...şi îndoielile mă fac să tac, să rămân mut...
...tăceri înalţă-n jurul nostru munţi... coboară văi...
...şi-ajung şi orb... ce-m’ mai sunt ochii fără nurii tăi?

- Veşmânt peste veşmânt

Să mă despoi?...
Dar, cu ce gând?
Nu! Mă împoi la loc.
Îmi trebuie veşmânt...
Sufletu-i totdeauna indecent
dacă e nud.

Ce jenă!... Şi-acest veşmânt,
ce port acum pe suflet,
ros pe la cusături,
din ce în ce mai slut,
nu poate – cu decenţă –
să mai apară nud.

Nu, nu! ...Aici, la aer,
îmi trebui’ peste suflet
veşmânt peste veşmânt.

M-oi despuia –
întâi de-un rând,
apoi de cel’lalt rând –
când,
critice,
privirile din ochii lumii
nu vor mai trece
de pămînt.

- Coloană infinitului

Mă doare unghiul ce se-nchide...
Un punct, un muc de lumânare...
Voi fi sfârşit ca la plecare
Când fost-am unghiul a deschide...

Dară, din culmea mea de zare,
Pornit-am alt unghi să deschid...
Far’ a mai fi, dau continuare
Coloanei către infinit.

- Să ne distrăm... Să cumetrim

(la expulzarea generalilor Oprea, Iordanescu şi - mai nou - Onţanu, din PSD)

Trădează, iarăşi, generalii...
...S-or reuni în PD-S.
In vitro, dar pe cioc –
Necum pe cioaşcă -
Cu taţii adunaţi
În tuburi lungi, de sticlă,
PD-Lăuza PD-L
Va cade iarăşi cloaşcă.

N-om apuca a zice măcar “boc”
Şi din Politică, bălos va sta să cadă,
Pe capul nostru - iată! - înc-un şoc:
Tirani peste tirani, peste tirani – grămadă.

Dar să uităm...
Să ne distrăm în ritmuri de manele.
Să cumetrim, să botezăm -
FSN-LSD - odrasle de băsele.

- Am fost niţel, dar m-am întors...

Am fost niţel pe lume-ailaltă
Dar m-am întors... M-am întâlnit –
Cu cine crezi? - cu un măgar.
De fapt... un mit,
O umbră de măgar,
Mai mult o ceaţă...
A fost adus în starea asta –
Deloc măreaţă –
De foame.

...De fapt, de o echidistanţă
Faţă de două şuri de fân...
(Nici nu mai ştiu: ...proaspăt cosit?).


*
Să vrei să fii?...N-ar trebui!...
Chiar fiul Domnului? Mă sperii!
Nu-i prea mult?
(Apă Botezului de Fiu de unde?...
...Si de ar fi, parcă-i prea scurt...).
Privind egal spre Cer şi spre Pământ
N-am să ajung încremenit în gînd,
Secătuit de-atât privit în van,
Pierdut precum pierdutu-şi-a măgarul,
Buridan?

...Şi pentru ce? De ce?
...Că ce ţi-e scris în frunte-i ghicitoare?
...Că-mpinsu-n jugul numit viaţă doare?
...Că nici trăiri nici moarte nu-s pe gratis?
...Că şi Persida (avută la-ndemână) ’i muritoare?

*
Eu n-am să-ţi zic, băi Yete, Dumnezeu
Nici „doar în glumă”,
Căci n-ai mandat divin mai mult de-o viaţă (cât am eu),
Oricît de mult ai vrea – măcar cinci ani să ţi se spună -
Şi-orcât s-ar milogi să le permiţi
Jigodiilor ce te-nconjoară
Să capete (să le acorzi) statut de sfinţi.

- Pâc-pâcăind...

Pâc-pâcăind pe drumul nesfâşit,
În carul ăsta cu motor hodorogit,
Azi calc din nou cu îmbinarea la obadă,
Fără să ştiu de-oi mai călca vreodată,
De-oi mai avea prinsă pe inimă,
Pe partea stângă,
Roată...

...Şi de-oi avea (butuc şi cerc şi spite-s’ încă bune),
Nu ştiu pe cerc obada tocită de-o rămâne,
De n-o sări din nitur’le-i bătrîne
Sau, ruptă din toceală, de nu s-o risipi –
Nu-n munţi (s-a zis cu dealul), ci –
‘N colbul din câmpii...

Azi carul şi căruţa ‘juns-au “car”...
Roata e jantă iar obada e din “compressed air”,
Formată – nu-n foc şi din ciocan, de vr’un fierar ales,
Ci – ‘n forma standard a pneului tubeless.

Voi trage, deci, pe dreapta - în praf, nu pe asfalt.
Cu-obada încă-ntreagă - sper...(?!) -
fi-voi respectat.