Nu vreu să vă stressesc
Nici să vă plictisez.
Totuşi am să vorbez.
Scuzaţi!
Am să vorbesc.
N-am timp să mă hrăne...
Ştiţi voi...
De cât alerg, la anii mei,
Să spun copiilor “nemuritori”
Ce mai e nou în legi
La pensii...
N-am timp să bag în mine
Un corn croissant –
Un corn,
Măcar o “japoneză”...
Ajung acasă mort -
Un mort deja
De foame –
Ce încă ambulează
(Sau încă ambuleşte?)
Pe propriile-i picioare.
Pe masă,
Începută de a’laltă seară,
Dar încă moale,
Învelită-n pungă,
O pâine dublă cu cartofi.
...E acră.
Impudic, frigideru-i gol.
Trebuie să dau o fugă
Pân’ la Mall...
O iau pe la fântâni...
Ce-ar fi mai bun să iau?
Cu ochii-n sus,
Pe scara care merge,
Îmi vine o idee:
Piepţi si pulpe.
Evident – de pui.
În fine, sui.
Mă las ca mortu’
Peste-un cărucior
Şi-o iau uşor,
Printre gondole,
Printre legume
Şi coloniale,
Spre raft
La cassollette,
La piepţi şi pulpe.
Nu iau multe
Şi mă îndrept
Spre colţul vel-brutar...
Dintre baghete
Lungi şi subţirele
Şi jimble cam rotunde,
De tot felul,
Cu ochiu-mi face –
Mică, blonduţă şi drăguţă –
O fanzeluţă.
La cas-arăt că sunt fidel
Cu cardul
Dar nu-i de-ajuns,
Mai scot un card
Şi-ncerc să uit de foame
Şi să-mi aduc aminte
Pe unde-am pus
Prin creieri,
Codul-pin.
Asta îmi ia puţin,
Dar am scăpat.
Mă-ntorc pe la fântâni.
Iar piepţi, iar pulpe...
Doamnne!... Le mai am?
Nu le-am uitat?
Le pipăi. Sunt.
...Şi muşc din franzeluţă...
Până acasă,
Trecând pe lângă şcoală
(S-ar fi uitat la mine puştii
Dar aveau treabă...
Şi eu le zic de pensii... ),
Am devorat-o.
Goală.
Ajuns acas’
Mi-am pus un şpriţ
Cu gheaţă –
De piepţi şi pulpe
Am uitat.
M-am mai uitat ce m-am uitat
La “Aventurile lui Băse”,
De doua ori am mai cascat
Şi-am adormit.
