- Cand iubirile…

când iubirile nu mor
sunt arestate în beciuri
sau întemniţate-n palate
cu certificate-mandate
încătuşate-n cenzură
iar temnicerul ajunge
să păzească doar ură.

când iubirile mor
omorâte de noi
găsite vinovate
sunt executate
cu glonţul pe ţeavă
şi ţeava în ceafă
sau în piept
sau la tâmplă
se-ntâmplă
că se-ntorc înapoi
prefăcute-n strigoi.

- Gâde

Sunt gâde-al iubirilor mele,
Călău ales de cei din cetate.
Aduse la mine, tot felul de iubiri
Condamnabile, interzise,
Sunt osândite la moarte.
Pân-atunci sunt închise
În sufletul meu
De maximă securitate,
Înconjurat şi el
Cu zăbrele
Şi sârme-nghimpate.

Acolo rămân...

Cu toată fişa postului meu
De gâde (călău),
N-am putut niciodată
Să le execut.

Asta e!
N-am putut!

- Sentimente cu handicap

(mică speculaţie verbală
scrisă de un drogat-cu-drag )


Nu explica iubirii
De ce iubirile sunt mute.
Aşa cum dragostea e oarbă,
Iubirile-s şi surde.

- De drog

Un pic de drog la început...
Apoi, din ce în ce mai mult...
Apoi doar dor de drog.

Când, fincă nu-l găseşti în Mall
Şi ţi-e din ce în ce mai dor
Chiar dacă ştii că-i păcăleală,
Că astfel sufletu-o să-ţi piară
(Dar pân’ atunci o să-l cam doară),
Ai cumpăra şi te-ai minţi
Cu drog plătit la colţ de stradă.

Nu ştiu de pana-mi nu-i de drac
Că-mi scrie og în loc de ag.
Mă tem cu-atâta echivoc
De sleahta de la “antidrog”.

- Banal zero astral

Er de ics,
Ef de ics,
Ţe de ics...

E-o ghicitoare ecuaţia vieţii?
Numai pân’la egal...
Ce-i dincolo se ştie.
E zero! Zero!!!... E vidul... astral...

Variabile şi konstante,
După ce se adună, se scad,
Se suprapun în fracţii ridicate-n puteri
Sau se prăbuşesc înmulţindu-se sub radicali,
Fac un mare zero.

Un zero banal...

- Treişpepaişpe

De meserie, mi-i inima
Nărod-fochist.
Ar vrea fachir,
Crezând că focu-i joacă.
De cate ori s-a ars
(Cred c-o să se mai ardă)
Până acum a stins-o,
De fiecare dată,
Gândul-ulcior cât mers-a
S-aducă {însuşi) apă.

Dar, într-o zi, când gândul
‘Şi va vrea odihna-n cioburi,
Când noptea-ş’ va dori-o
În loc de răsărituri,
Inima-mi va fi iarăşi
Fetiţă cu chibrituri.

*

Ziua de Paişpe Făurar
E-a inimii şi o declar,
(Că n-am văzut-o ca atare:
Scrisă cu roşu-n calendare),
Ziua fochistului.

Treişpe Răpciune?: Pompier!.
Serbez atunci (închin liber
Turnând pahar peste pahare,
‘Necându-mi inima-n licoare)
Propriu-m’ creier.

*

Cât gându-a fost mai mare-n grad
Cu inima m-am descurcat
D-az’noapte treişpepaişpe-am stat
Iar astăzi nu e loc de chef.

Nu poa’ să-mi ardă să închin
Când, general doar pentr-o zi,
Nărodul ăst’ de Valentin
Dă foc la tot (e garantat)
Cum face-n fiecare leat
De când e-aici cu nato:

Inima iar mi-a avansat-o
La grad de... “fochist şef”.

- Umilul vestitor de Mărţişor

În plină iarnă, de ne-amintim
Cum fâlfâie în pieptul nostru fluturii din toamnă (?)
Şi pe iubiri - precum Adam şi Eva - înfrunzim
(S-avem ce desfrunzi când singura lumină
E luna plină),
E Valentin’s (un ghiocel...) – umilul vestitor
De Mărţişor.

- Cowboy

Prin România, cowboy ţolit multicolor,
Spunea c-ai lui pe-acasă îl strigă Sick, de zor,
Dar că pe-aici ar vrea ca noi să-i zicem Dor.

Ştiam de el din media (de la televizor)...
Nepot cu unchiul Sam, se da investitor
În concurenţă cu al nostru Mărţişor.

La mine a dat buzna cu mâna dreaptă-ntinsă,
Că mă-ntrebam: ”măi , ăsta vrea să dea ceva sau cere?”.
- May neim iz Velăntain si dau la voi plăţere...
- O.K. măy Neim!... Măi Nene dar,oare cin’ ţi-o cere?

Era multicolor dar cam golaş... şi tare zgribulit...
Să ştiţi că nu vă mint – de milă l-am primit.
Am zis că stă un ceas. O noapte. Hai, o lună...
Şi de doi ani inima-mi i-e soba cea mai bună.

- Valentin’s day

E Valentin’s în fiecare an
dar anul ăsta e şi ziua mea.
Nu mi-am dorit dar sfîntul Valentin
Nu cere voie - el doar vrea. ...Şi vrea.

‘Nea Valerică ăsta nu e înger
Ca Cupidon (scuzaţi cacofonia)
Dar tot aţâţă, de-i muşcat de ger,
Într-un cărbun de lemn uscat, vipia

Şi-l face jar şi paiul doar i-arată
Şi de se stinge pune gaz pe foc
Şi bolovanul trebuie să ardă
‘Că Valerică nu mai vrea cojoc.

E Valentin’s în fiecare an.
La anu’ va mai fi-va ziua mea?
Mi-o voi dori? Şi sfântul Valentin,
Chiar dacă vine, oare va mai vrea?

- Piro

Motto:
De vrei să ştii
Cum se aprinde focu-n vatră,
E musai să iubeşti
Ţigancă.

Nu încerca s-aprinzi
Un bulgăre de antracit –
Nu, e prea scump,
Să zicem de lignit,
Doar c-un chibrit.
Îţi trebuie,
Că-i nou sau folosit –
Totu-i să fie-uscat,
Nu umezit –
Un căpeţel
De şerveţel.

- Cum s-a-ntâmplat?

Ieri m-am simţit iubit şi ca urmare,
M-am răsfăţat cu fruct şi floare...

Am început să trag pe nară o linie de net,
Apoi am tras un gât de spirt din grâu şi pere
Şi în final doar ochii mi-am scăldat, că era dopul pus,
Cu un flacon din cel mai fin produs:
Esenţă de parfum de crizantemă.

S-a întâmplat (cum s-antâmplat?)
Că azi în zori, când m-am trezit
Cu gândul să mă rad,
Eram mai tot în crizantemă parfumat
Aşa c-am renunţat.

Nici nu m-am mai spălat.

- Neutrino

- poetei necunoscute -



Mă spulberă furtuni magnetice barbar...
În piept speranţa de mai bine se dilată
Şi explodează – supernovă dispersată
De vid... lăsând în locu-i vid... interstelar...

N-ai ochi, n-ai sâni, n-ai coapse - doar lumină
Pierdută-n ploaia neutrinilor din univers...
Tu scrie! ...iar eu te-oi recunoaşte după viers
Micuţă flacără de neutrino.

- Restitutio ad integrum

-Ce e bădie?
-Ce să fie?...
Dădui pe aici, pe la primărie
Să spun oamenilor
Să nu împingă gardul în drum.
E o prostie...
Aici nu e vorba de doar-custodie...
Cum să vă spun?... De-ai pus pe glie
Vreun măr sau vreun prun...
Terenu-i teren... îl dai înapoi,
Dar când vine buldozerul
Şi scoate pomul,
Îl smulge din noi...