de Octavian PALER
-
luni, 31 martie 2008
luni, 24 martie 2008
- Cenuşă
Ce lumină de vis
arunca focu-n odaie.
Păcat că s-a stins...
Aşa-i focul de paie.
E seară şi-i frig. Gerul mai muşcă.
Micuţul Amor în costumu-i “gol – puşcă”
aruncă arcul şi tolba uşoară
şi pune în vatră pe patul de piatră
un braţ de paie şi-un cărbune de lemn
apoi cu un aer grav şi solemn
bătrânul Amor - copil milenar -
aduce din tolbă ancestralul amnar
( să aibă chibrituri îi era interzis)
scapăr’ amnarul şi focu-i aprins.
Cu braţe fierbinţi auru’ câmpului
strânge şi-ncinge auru-adâncului
şi-i spune “te iubesc! te iubesc şi te vreau!
să treacă în tine căldura ce-o dau!”.
Amorul – ferice - oglindă era
în ochii lui focul sclipea şi dansa.
Cărbunele negru acum era jar
şi braţele-ncinse – dulce pojar -
îi sopteau mai departe “te iubesc şi te vreau”
şi pruncului gol ochii-i râdeau.
Era cald era bine dar focul scădea.
Văpaia din paie uşor se stingea.
Se-ntreba bolovanul şi era mai aprins
“de ce auru’ blond acum este stins?”.
Se-ntreba. Se-ntreba şi nu-nţelegea
de ce aurul blond se răcea şi tăcea.
Micuţul Amor e trist nu mai râde
lui jarul din vatră nu-i spune nimic
mai pune-un cărbune şi casc-obosit
se-ntinde să doarmă – şi mâine e zi...
va trage cu arcul... când seară va fi
va face iar focul pe patul de piatră
după ce arunca-va cenuşa din vatră.
arunca focu-n odaie.
Păcat că s-a stins...
Aşa-i focul de paie.
E seară şi-i frig. Gerul mai muşcă.
Micuţul Amor în costumu-i “gol – puşcă”
aruncă arcul şi tolba uşoară
şi pune în vatră pe patul de piatră
un braţ de paie şi-un cărbune de lemn
apoi cu un aer grav şi solemn
bătrânul Amor - copil milenar -
aduce din tolbă ancestralul amnar
( să aibă chibrituri îi era interzis)
scapăr’ amnarul şi focu-i aprins.
Cu braţe fierbinţi auru’ câmpului
strânge şi-ncinge auru-adâncului
şi-i spune “te iubesc! te iubesc şi te vreau!
să treacă în tine căldura ce-o dau!”.
Amorul – ferice - oglindă era
în ochii lui focul sclipea şi dansa.
Cărbunele negru acum era jar
şi braţele-ncinse – dulce pojar -
îi sopteau mai departe “te iubesc şi te vreau”
şi pruncului gol ochii-i râdeau.
Era cald era bine dar focul scădea.
Văpaia din paie uşor se stingea.
Se-ntreba bolovanul şi era mai aprins
“de ce auru’ blond acum este stins?”.
Se-ntreba. Se-ntreba şi nu-nţelegea
de ce aurul blond se răcea şi tăcea.
Micuţul Amor e trist nu mai râde
lui jarul din vatră nu-i spune nimic
mai pune-un cărbune şi casc-obosit
se-ntinde să doarmă – şi mâine e zi...
va trage cu arcul... când seară va fi
va face iar focul pe patul de piatră
după ce arunca-va cenuşa din vatră.
marți, 18 martie 2008
-...o clipă
de marighicioi
Vorbesc cu-atâţia oameni, zi de zi...
Împart cu ei nimicuri, vorbe, pâini,
Şi doar pentru atâta i-aş iubi -
Să-mi ia, o clipă, sufletul în mâini.
Pe unii-i strig, dar nu se vor opri,
Ci se vor depărta, cu feţe calme,
Când eu doar pentru-atâta i-aş iubi -
Să-mi ia, o clipă, sufletul în palme.
Alţii au boli, probleme, griji, copii.
Mă înştiinţează... pleacă-apoi în pripă,
Fără să ştie cât i-aş mai iubi
Dacă şi-ar face pumnii cuib, o clipă...
09 Martie 2008
Vorbesc cu-atâţia oameni, zi de zi...
Împart cu ei nimicuri, vorbe, pâini,
Şi doar pentru atâta i-aş iubi -
Să-mi ia, o clipă, sufletul în mâini.
Pe unii-i strig, dar nu se vor opri,
Ci se vor depărta, cu feţe calme,
Când eu doar pentru-atâta i-aş iubi -
Să-mi ia, o clipă, sufletul în palme.
Alţii au boli, probleme, griji, copii.
Mă înştiinţează... pleacă-apoi în pripă,
Fără să ştie cât i-aş mai iubi
Dacă şi-ar face pumnii cuib, o clipă...
09 Martie 2008
marți, 4 martie 2008
luni, 3 martie 2008
- Mărţişor
Doar când am vrut să fiu n-am fost o cizmă
Şi nici acum nu sunt ce-aş vrea să fiu -
Un mic coşar ce spânzură sau frunză
Cu patru foi săltând pe pieptul tău nurliu.
Şi nici acum nu sunt ce-aş vrea să fiu -
Un mic coşar ce spânzură sau frunză
Cu patru foi săltând pe pieptul tău nurliu.
- De mărţişor
Azi am să mă mânjesc cu fum,
Pe umăr scara de la pod am să îmi pun,
Pe cap o pălărie neagră – de la moşu’ –
La gât cravată-n dungă – alb cu roşu –
Şi cu trifoi cu patru foi – buchet –
Îţi voi ieşi în drum.
Pe umăr scara de la pod am să îmi pun,
Pe cap o pălărie neagră – de la moşu’ –
La gât cravată-n dungă – alb cu roşu –
Şi cu trifoi cu patru foi – buchet –
Îţi voi ieşi în drum.
- Etern mărţişor...
(haiku şi nu prea)
Poate-i devreme...
Poate-i târziu... nu-i vreme
De crizanteme...
*
Mi-e frunză spartă –
În lujer de chiocel –
Inima toată...
*
In piept – mărţişor –
La cicatrice şnur am
Şi în acest an...
Poate-i devreme...
Poate-i târziu... nu-i vreme
De crizanteme...
*
Mi-e frunză spartă –
În lujer de chiocel –
Inima toată...
*
In piept – mărţişor –
La cicatrice şnur am
Şi în acest an...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
