- Afară-i vopsit gardul

Mă bucur mult când văd pe câte unu-altul,
(Indiferent că dincolo se află sau nu se află,
Liber sau în captivitate, leopardul),
Cu câtă aplicaţie vopseşte gardul.

Ei... ăsta…
Ăsta, dom’le, care – cum spun - vopseşte gardul,
(Un metru şi un pic are 'nălţime el,
Un metru şi un pic are şi gardul)...
...E lege!... (În cazul ăsta–i sigur
Că dincolo de gard nu-i leopardul)
...Să-l vezi... E artă... Plângi... Minune cum vopseşte...
...Dar n-ai să-l vezi cu pensula deasupra înălţimii lui - Doamne fereşte! -
Că...: Dacă se stropeşte?

Citeam deunăzi cum un poet; în versuri
Vopsea la oameni (ticăloşi-sadea) da’ nu-ndrăznea
Cu var măcar, cu alb adus din ceruri,
S-atingă talpa sacră ce-n continu-l striveşte
Pe-acel nenorocit care cinstit munceşte
Fiindu-le la manglitori (parcă aşa le zice),
De când îl ştiu,
Complice.

- De ce?

De ce nu te-am găsit femeie-din-visul-meu
La fel de simplu cum l-am găsit pe Dumnezeu?
Findcă te-am căutat?

Căutarea era mijlocul, găsirea ţelul
Şi pot să spun că mijlocul nu l-am ratat.
De-acuma nu mai caut. Cum sunt ghinionist,
Te voi găsi-ntr-o zi...

...N-am să mă bucur, voi rămâne trist...
...Fericirea – prea multă pentru cât a mai rămas –
Va fi otravă picurată din limbile de ceas
În drumul spre soroc: deşteptă...

...‘Ncetinitor de clincănit deşteptător
În dangăt de dureri adormitor –
Clopot în dungă tras...

- Caniculă

Plutesc în spirt mărgelele din ochii tăi
Şi nu beau spirtul că e cald (să nu se-mpută).
Aş da pe gât o sanie cu zurgălăi,
Năvălnicia-mi însă-i deja slută.

În mintea-mi beată croşetez în capilare
Şi pe retine, în închipuiri tembele,
Rulează doar pentru adulţi, în continuare,
Orgii în câmp de maci cu cereale.

La umbra nucului bătrân -
Cu mintea-n conservare,
Sandwish facuta între basc şi fân -
Zăresc combine la silozu-mi de sub pleoapă:
Se drăgostesc în timpul cât descarcă.

Alăturea, la ferma zootehnică de vacă,
Smântâna e-n bidoane arestată.

...Şi vine noaptea...
Bolovanul, numit Lună, străluceşte.
Văd umbra-ţi, încadrată-n geam, cum se dezbracă
Şi mi se face poft-aşa, deodat’, o pofta deocheată,
Să uit că mâine tu, din nou, slujeşti la vacă,
Iar eu, sus pe combină, voiniceşte,
Îmi voi plimba sub bască, -n arşiţi, înc-o dată,
Chelia să se coacă.

- Intoxicaţie letală

Cu dragoste – o boală –
Poţi altor boli (când carnea doare)
Să afli-alean şi vindecare

Dară,
Intoxicaţia cu dragoste-rănită
E letală.

- Mâncărimi

Azi mâncărimile le am pe limbă…
De unde-mi vin? Un capilar
Văzându-mi luciul de oglindă
Prin părul – azi, atât de rar –
S-a hotărât să creasc-invers.
Îmi gâdilă şi îi dă ghes
Circumvoluţiunii “vorbit des”.

Măcar, de nu vă las dormi,
Să nu bat câmpii cu prostii.
Nu mi-ar servi nicicum – vă jur –
Să ştiu că vă nefericesc…
Degeab-aş sta şi aş mai plânge
Că n-am ştiut să scărpinesc
La timp, de m-a mâncat în…
ştiţi voi unde.

În palma stângă, câteodată,
Să ar îmi vine… câte-un an...
Iar de s-a rătăcit în ea vreun ban,
E după ce şi dreapta fost-a
Deja–mâncată.

Când mă mănâncă talpa
Ar trebui să plec…
Dar totu-i fără sens…
Eu nu mai am, intreg, un flec
De-atâta umblet “creanga”
Iar prin pingele iarba,
Ţărâna sau asfaltul
Mă gâdilă oleacă,
Precum firul-invers.

Voi pune-acum un (e)S
Că nuş’ce mâncărime
Vrea rimă-n cap de vers.

…Şi-am să vă spun cu… “Ochiu’”...
Mi-i drag sau nu mi-i drag,
Când mă mănâncă ochiu’,
Deja-i târziu…
Că binele – mai rar –
Sau că beleaua vine,
Deja e-n prag…

Pe stângu’ chiar l-aş scoate…
Nu mă mănâncă fără
Să-nceapă a se zbate:
Poştaşul cu facturi,
Vecinu–i curge apa
În pat, pe cuverturi,
Vecina – de-o omletă –
S-o împrmut cu ouă
(ora-i nepotrivită:
Se-apropie de două).

…Şi tot aşa, întruna…

Iar ochiul drept – săracul –
Oricât ar vrea s-aducă –
Sub noru-adus de-ăl’laltul
(Pe stânga mea orbită) –
Ceva magmă topită
De la iubitul soare,
Nu-i iese decât – palid –
O margine tivită
În jurul pleoapei sale…

Da!... Bucurie mare!...
Să mor… Conjunctivită.

În zori, pe nemăncate –
Nici nu mă dau din pat.
(Ce zic? De peste noapte) –
Am mâncărimi de scalp.
…În creştet. …Şi mă scarpin
De am chelit de tot.
Din vremea “cercetării”
Mi-i obicei nărod
Să mă întreb ce pot –
Pe mine, nu pe altu’ –
Să inventez “util”.

În fine, mai pe seară,
În frunte-acum, dar sus
(tot zonă capilară…)
Iarăşi mă mănâncă ţeasta,
Prea tare nu prea,
Dar scărpinându-mă aşa, ca proasta,
Îmi spun:
“Bă, da’… nărod eşti!
Uite că ai sticat şi pe-asta”.

............................................

Şi ar mai fi
‘Ntre degete, ‘ntre omoplaţi, la coaste…
Dar despre astea n-am ce să vă spun
Că mie – cel putin – nu mi-au prezis
Nici nemaipomenite bucurii,
Dar nici dezastre.

- Evadări eşuate

(Haiku)

Dragoste – toate –
Evadări eşuate
Prin cheaguri de somn.

- Verzi mere dulci

Mi-i drumul lung în urmă...
...Şi-n faţă nu ştiu cât.
Oricum, din ce în ce mai scurt...
E arşiţă... Sub mărul de la drum
Mi-ar place să mă mut,
Să caut umbră...

Cândva,
’N soarele blând al primăverii,
Mă îmbătam cu floare...
Nu-i mult de-atunci
Dar... Când să se mai coacă?
Nu cred că mai am timp
Pân’ la sfârşitul verii
Şi poate de-aia, nici răbdare...
...Şi-oricum, chiar verzi de sunt,
E soi de mere dulci.

Aş vrea...
Dar cum mi-ar sta?
Nu-i bunăoară
Ridicol să vreau să urc acum
La merişoare?
...Iar perspectiva de penibil
Sumbră?

Am să culeg cu ochii şi...
Cam atât.
...Strivind verzi mere dulci
Între gingii de gând.

- Drum Bun Tatiana

o voce de cristal şi o chitară ne-au însoţit
venind de un’ venim şi noi din infinit
tot strecurând nisipu-n gâtul mic
al sticlei de clepsydră dar s-a grăbit
prinzând pe firul pierderii şuvoiul prea rapid
al curgerii fluidului – pe numele lui Timp –
‘naintea celor ce de sticlă s-au lipit
şi ne-a spus azi
(efectul Doppler – sigur, singur –
făcea ca Tatiana să aibă un alt glas)
un “bun rămas”.

- Curcubeu peste cărucior

E sigur că în noul start
Bătrânul suflet în trup nou
Mai pierde-un pic din handicap.
Aşa vrea bunul Dumnezeu...
...Şi ca să tragem mai cu spor,
În viaţa asta de... aici,
Arc face peste cărucior
Un curcubeu.

- Nedumeriri

Ceva nu mi-e în clar:
Blidar
E cel ce face,
Sau e dulapul
Ce-ascunde-ntr-însul,
Blide?

Şi ar mai fi ceva:
Cum se numeşte
Acel ce blidăreşte
(Ce linge blide)?

De-ar fi s-articulez (un semihotărât)
Şi să îi pun în coadă românescu “escu”
s-ar zice: blidărescu’.