- Bătrânul din golf

Stătea nemişcat şi-ai fi crezut că nu-i viu.
Doar fumul din pipă se ridica albăstriu
Şi-n ochii plecaţi undeva, peste golf,
Peste valul spumos de sare şi sulf,
Scânteiau două lacrimi ca ciobul în care
Privea o zeiţă de mult (nu ştiu care)
Să-şi vadă iubitul.

...Şi-am văzut - ah! ce vis!... -
Cum lacrimile mici au crescut, s-au aprins
Şi bătrânul (mai tânăr) privea peste golf
Valul spumos de sare şi sulf.
Era ghiaţă la mal şi - lucru ciudat -
Deşi-n cumpăna nopţii, s-a luminat
Şi din valuri zeiţa cu ciobul în mână,
Păşind peste ape cu pasul de zână,
Cu ochii albaştri, cu părul zulufi,
Cu tocuri prea înalte la minunaţi-i pantofi,
A venit aproape şi obrazul fardat
L-a-ntins bătrânului (tânăr) de l-a sărutat.

Atât, un sărut! Atât şi nimic!
Martor şi astăzi stă Golful Finic.

Povestea asta o ştiu numai eu
Şi bătrânul ce revine aicea mereu
Şi stă nemişcat de crezi că nu-i viu,
Doar fumul din pipă se ridic-albăstriu
Şi ochii plecaţi undeva, peste golf,
Peste valul spumos de sare şi sulf,
Scânteiază în lacrimi ca ciobul în care
Privea o zeiţă de mult (nu ştiu care)
Să-şi vadă iubitul.