- Auzi? Sună!
- Vezi cine-i!
- E Moartea!
- S-aştepte!
Mai am să-ţi vorbesc...
părea imposibil
şi acum te iubesc.
...ţi-aduci aminte,
dragostea mea?
Suna ca şi-acum...
- “Vezi cine-i?”
- “Iubirea!”
- “S-aştepte” am spus
şi a stat răbdătoare
la ivăru-nchis.
Altă scăpare
(‘că uşa e una)
ştia că n-avem.
Pân’ la urm-am deschis.
- Mai este la uşa?
- Îşi pierde răbdarea.
- Nu-i ca iubirea...
Lucrează din greu...
Nu plânge iubito!
- Nu plâng dragul meu!
Ia-mă în braţe
şi strânge-mă tare!
- Acum ca şi-atunci
nu există scăpare.
- Taci!... Spune-mi!...
- Te iubesc! Te iubesc!
Te iubesc! Ameţesc...
C-o mână de mijloc
te strâng, te strivesc,
te sărut, te iubesc
te strivesc, ametesc
şi mâna cealaltă
spre ivăr o-ntind
şi deschid.
-
