- Metamorfoze

Creezi în jurul meu nesiguranţă
Şi trec din Rac în zodia Balanţă
Şi tot ce azi în slavă mă ridică
Mâine se metamorfozează-n frică.

- Vicii

Eram abăutor şi nu beam decât cidru.
Fumam şi pentru toţi eram afumător.

Când m-am născut la sex mi-au scris bărbat
şi pentru că bărbaţii chiar nu-mi plac -
cu toate dragostele ce-au urmat -
m-aţi fi putut numi afemeiat.

Am început fumatul fără filtru
apoi v-am afumat cu “micronit”
şi m-am acrit cu merişor din cidru
şi-uşor, trecând prin vin şi bere, m-am gândit
să mă îmbăt şi să m-afum cu spirt.

Dar spirtul mă ierta de-orice durere
doar de era făcut din grâu şi pere.

Din tot ce-a fost azi e doar dor de fum
şi umblu beat şi mă îmbăt cu apa rece
şi ştii şi nu-i nevoie să-ţi mai spun
că, dacă nu sunt mort de beat, căzut în drum,
sunt groaznic de-nsetat şi nu-mi mai trece.

Nu m-oi mai încălzi decât cu mine scrum
şi nu m-oi răcori decât cu mine rece.

...şi de-oi avea noroc şi-o fi să fie,
mi-aş vrea odihna-n câmp de păpădie
şi findcă-mi place şi m-am învăţat -
când sunt mai treaz să fiu puţin şi beat -
beţia mea aş vrea - de n-o fi vreo problemă -
să fie cu parfum de crizantemă.

- Ultimul tren

Un soare blând şi obosit şi chior de somn
priveşte trenul vieţii cum urcă înspre vamă
cu greu şi mă grăbesc şi nu mă bagă-n seamă
şi simt cum mă topesc încetişor.

E toamnă şi mi-e dor de-o toamnă
ce n-a fost încă, ce va fi să fie,
spre ea mă duc - mă tem că n-oi ajunge
sau voi ajunge aproape o mumie.

Aş rupe plumbu’ mic de la alarmă
şi-aş coborâ în Edenul de-afară
să umblu despuiat până la simţuri
dar vreau să prind din urm-o primăvară -
măcar în prima zi a ei când va fi toamnă.

De-ar fi să mă topesc de tot, încetişor,
în trenu-acesta ce a luat viteză,
nici nu mă plângeţi - Domnu’ mă veghează -
şi nici mi-aduceţi flori în câmp de flori.

Dar de-am s-ajung, dorinţa mea supremă,
când trenul va opri - cu ultima-i suflare -
pe pieptu-mi - cât e cald - să-mi aşezaţi o floare
şi floarea îmi doresc să fie-o crizantemă.

12 Decembrie

- Per Versus

(prin vers, pentru vers)

Poezia la mine e jocul “per vers”
Unde, tot ce se-nvârte în al meu Univers,
Pun în vers.

Metafora, pentru mine, e modul “per vers”
Prin care sufletul meu – burete de stress –
Se-mbată cu vers.

Eu însumi mă declar omul “per vers”
Care, tot ce trăieşte, pune în vers
Să rămână neşters.

- Faze

Mi-a trebuit să mă însor când eram şic.
Eram cu mult prea însurat când am fost şoc.
De fete, să respir, nu era loc când eram cec
Şi-acum... se-ntinde-n juru-mi un deşert de yoc.

- Aurora

crepuscul... din nou...
la apus – aurora -
curcubeul ce plânge
(rogvaiv-ul se scurge).

...şi scriu şi voi scrie...
noaptea se scrie mai bine.

a fost frumos? a meritat oare?
încă nu ştiu. la revedere!...
adio!... pe mâine în zori
de nu ne-o risipi
noaptea prin nori
şi ne-om mai trezi -
laolaltă -
tot noi...

- Iluzie, totuşi

Orice dragoste este iluzie.
Orice iluzie are sfârşit.
Sfârşitul iluziei e deziluzie.
Amân deziluzia la infinit.

- Valentin’s day

E Valentin’s în fiecare an
dar anul ăsta e şi ziua mea.
Nu mi-am dorit dar sfîntul Valentin
Nu cere voie - el doar vrea. ...Şi vrea.

‘Nea Valerică ăsta nu e înger
Ca Cupidon (scuzaţi cacofonia)
Dar tot aţâţă, de-i muşcat de ger,
Într-un cărbun de lemn uscat, vipia

Şi-l face jar şi paiul doar i-arată
Şi de se stinge pune gaz pe foc
Şi bolovanul trebuie să ardă
‘Că Valerică nu mai vrea cojoc.

E Valentin’s în fiecare an.
La anu’ va mai fi-va ziua mea?
Mi-o voi dori? Şi sfântul Valentin,
Chiar dacă vine, oare va mai vrea?

- Holograma

Moto:

holografic mă bântui
orbecăi prin tine
prin ce mi-ar fi bine
să fii şi nu eşti


sufletul meu
l-am primit moştenire.
nu ştiu, e mare?
poate e mic!?
pentru felul cât este
nu merit nimic.
pentru felul cum este
i-am fost architect,
designer, constructor
fără proiect.

mi-am făcut din suflet
locul în care -
tapetat cu scrisori,
mobilat cu motoare,
(în)cântat cu ghitări,
îmbibat cu visări -
m-ascundeam pân’ s-apari
să mă-mbăt pulbere
cu raze de soare
desfăcute-n cocktail
prin filtre de dor
puse-n ferestre,
ferecate-n vitralii.

ai bătut.
ţi-am deschis.
mi-ai dat buzna în suflet.
am vrut să te-alung
şi-ai intrat pe fereastră.
te-ai făcut stăpână
pe sufletul meu,
făcând din el
casa ta,
casa noastră.
mi-ai spus că îţi plac
locuinţele vechi
dar n-ai să rămâi...
...să nu-mi fac
vreo speranţă.
n-ai văzut - aşa cred.
nu ai ochi când nu vrei.
poa’ să scrie
mare cât gardul
pe uşă, pe clanţă,
“please don’t desturbe”
intri,
spui sorry
şi iei

umpli tot spaţiul.
holografic te mişti.
pe ecranul de fum
mă iluzionez că exişti.

în sufletu-mi “vraişte”
cocktaylul cocleşte.
mobila veche
cu greu o zăresc.
la vitralii, tapete,
dioptrii folosesc.
se aud în surdină
dizarmonic ghitări...
se dizolvă în fum
amintiri şi visări...

fumu-i de opium.
intru-n picaj.
holograma dansează...
aş da-o afară...
mi-aş ieşi eu din suflet
dar mă tem de sevraj.

- Corole

Un trandafir dac-ai fi fost,
corola harurilor tale
săracă ar fi.

Corola sufletului meu -
bogată-n vara ce se duce -
‘i-uscată azi.

Boboc de crizantemă eşti
în iarna ce o simt aproape,
iar eu sunt scai.

- Trădare

Întins pe spate,
cu ochii în cer,
strivind sub trupu-mi
florile toate,
credinţă să jure
eu-lui meu cer -
în viaţa de-aici
şi cea după moarte.
Astăzi, când totul
‘i-ofilit împrejur,
un singur boboc,
ce încă nu-i floare,
eu-mi corupe,
îl face sperjur,
‘l-împinge-n păcat
şi tot ce constat
e... trădare.

- Mi-e dor...

de Mariana Ghicioi


Moto:
'V-a fost vreodată dor de ce n-a fost?
De ce putea să aibă chiar un rost
dar n-a avut şi azi e prea târziu
să-mi amintesc, să pot
să vreau
să ştiu?'
Kosta Vianu


Mi-e dor de tine ca de-un cântec vechi
Pe care nu-l mai ştiu, dar îmi răsună
Frânturi stăruitoare în urechi
Fără să poată să îl recompună.

Mi-e dor de tine ca de-un vers uitat
Ce-ar fi-ntregit, sublim, o poezie
Pe care-ntotdeauna am visat
C-aş şti s-o scriu, dar n-am putut-o scrie.

Mi-e dor de tine ca de-un ipotetic
Trecut din viitorul meu nescris,
Ce va fi fost, ce va fi fiind, profetic
Precum un vis, precum un vis în vis.

- Ceea ce sufletul va vrea?

moto: S.P. vă mulţumeşte
şi vă doreşte tot
ceea ce sufletul va vrea.


Sufletul meu
vrea, din nou, zahăr candel.
Pe el dinţii nu-l dor -
dinţii-s ai mei.

Sufletul meu
vrea iarăşi amor.
Ce-l doare pe el?
Pe mine toate mă dor.

Nici pic de ruşine
n-are sufletul meu.
Nu se vede-n oglindă.
În oglinzi mă uit eu.

Sufletul meu
ţi-l fac ţie cadou
să ai grijă de el
până fi-voi din nou.

- Bătrânul din golf

Stătea nemişcat şi-ai fi crezut că nu-i viu.
Doar fumul din pipă se ridica albăstriu
Şi-n ochii plecaţi undeva, peste golf,
Peste valul spumos de sare şi sulf,
Scânteiau două lacrimi ca ciobul în care
Privea o zeiţă de mult (nu ştiu care)
Să-şi vadă iubitul.

...Şi-am văzut - ah! ce vis!... -
Cum lacrimile mici au crescut, s-au aprins
Şi bătrânul (mai tânăr) privea peste golf
Valul spumos de sare şi sulf.
Era ghiaţă la mal şi - lucru ciudat -
Deşi-n cumpăna nopţii, s-a luminat
Şi din valuri zeiţa cu ciobul în mână,
Păşind peste ape cu pasul de zână,
Cu ochii albaştri, cu părul zulufi,
Cu tocuri prea înalte la minunaţi-i pantofi,
A venit aproape şi obrazul fardat
L-a-ntins bătrânului (tânăr) de l-a sărutat.

Atât, un sărut! Atât şi nimic!
Martor şi astăzi stă Golful Finic.

Povestea asta o ştiu numai eu
Şi bătrânul ce revine aicea mereu
Şi stă nemişcat de crezi că nu-i viu,
Doar fumul din pipă se ridic-albăstriu
Şi ochii plecaţi undeva, peste golf,
Peste valul spumos de sare şi sulf,
Scânteiază în lacrimi ca ciobul în care
Privea o zeiţă de mult (nu ştiu care)
Să-şi vadă iubitul.

- Destinul meu

Destinul meu cred că arată
Ca o cartelă perforată
Sau ca o bandă-nregisrată
Pe un calculator.

Din ce-am văzut eu pe Pământ
Şi Dumnezeu o fi arătând,
În cerul lui ce-l credem sfânt,
Ca un calculator.

Există supranatural?
Tot ce se poate!... Dar nu voi
Să cred că eu, că tu, că noi
Greşim. Eu nu greşesc!

Pe un calculator...
Ca un calculator...
E supraomenesc...
Greşim? Eu nu greşesc!

- Vineri, 29, cireşar

Pentru Paola C. Monna
la aniversare şi onomastică


*
Azi, 29, cireşar, ‘nainte de sabat,
în suflet port nadă jubiliară.
E-a treia. Între ele, încă mă străbat
ultimele două spire-ncinse, de spirală,
din existenţa ta de crizantemă-n floare,
în existenţa mea de trunchi uscat

Jumatea cea mai arzătoare,
în adunare, n-o mai pun
deşi, arsura de atunci
şi azi mai scoate fum.

Discursul meu ar fi sărac
urând acum ce n-am urat
la ultimele nade şi…
poate ar trebui să tac
dar… nada asta-i specială…
Marcantă e…
Momentul trebuie marcat.

În astă zi, de con generatoare
(de trunchi de con ferească Dumnezeu!),
de viaţă-n formă de spirală verticală,
în ziua de perenă aniversare –
coordonată circulară-n viaţa ta,
(nu ne-om opri să numărăm la spire) –
odată şi ‘nc-odată-ţi voi ura:

Tot bunul ce-ai trăit –
ştii tu: noroc de bani,
de sănătate şi iubire –
să se reverse asupră-ţi
infinit.


*
Pentru cei ce nu stiu, o precizare:

Azi, la zi mare,
am scos din nou, de sub cristal,
pentru iubirea mea, l-aniversare,
să poarte ca pe o rochie de bal
numele de C.Monna.

- 1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16. 17. ...N

A.S. Alege-a “n”-a literă din versul “n”
şi-nlocuieşte-n titlu “N” cu litera.
(acrostih)


1. Se-nchide cercul azi încă odată
2. Şi nu vom spune pentru-a câta oară
3. Cum se-nădeşte-n fiecare vară
4. Şi voi ura cu gând şi inimă curate:
5. Să ai noroc de bani şi sănătate
6. (Deşi n-ai să observi nimic de totu-i bine)
7. Să ai mulţi ani - pe toti cu fericire -
8. Să ai bogată cupa din care sorbi iubire,
9. Iscoada-ţ’ mintea fie - să lucre pentru tine -
10. Să ştii, să judeci drept şi nu cu strâmbătate
11. Şi cercul să-l ‘nădeşti de-acuma an de an
12. Cu nurii-ţi toţi ‘olaltă - corolă neştirbită
13.(Din flori de crizantemă) în veci neofilită.
14. Te rog mă crede!: n-am pe lume talisman
15. Să-mi dea mai mult noroc de linişte în dor
16. Ca vestea despre tine de bine – ntâmplător
17. Dată de-un trecător! (...de crizanteme fan).
.
.
.
n.

P.S.: n=N=1...17.
P.P.S.: 17=[!]

- 29 Iunie

E ziua celui ce -
de cel ce l-a-nvăţat –
de trei ori s-a dezis
(s-a lepădat)
când judecata strâmb-a
celor mulţi şi proşti
l-a condamnat.

E ziua celui ce-a tăcut
când - întrebat de soldieri
de pe învăţător l-a cunoscut -
a dat din cap în semn ca “nu”.
...şi asta fost-a de trei ori
nu doar odat’ -
cât până-n zori
cocoşul a cântat.

E ziua celui ce
purtând acum veşmânt
şi aură de sfânt
îl pomenim şi îl cinstim
ca pe cei sfinţi;
greşala lui cică n-a fost
făcută pe arginţi.

Noi pruncii azi ni-i botezăm
cu Petru, Pavel, Paul, Paulina,
sperând a fi iertaţi încă din faşă
de-au fost sortiţi să vieţuiasc-o viaţă laşă
şi lung postim şi ne rugăm să...
...chiar! ...să “ce?”!
...să îi primească Domnul printre sfinţi
dacă n-avut-au parte-n viaţă de arginţi?

- La aniversare

Pen’ tine timpul astăzi iar se rotunjeşte
Şi se închide cercu-a duă’ş’ opta oară.
A fost să fie nada-n miez de vară
Când ce nu-i copt acum se pârguieşte.

Ţi-urez un chip veşnic scăldat în soare,
Ca zilele de vară o inimă fierbinte
Şi tot ce faci s-arate că ai şi multă minte
Şi-n trupu-ţi şi în suflet nimic din tot ce doare.

- Urare de Anul Nou

Să ai tot ce îţi doreşti - chiar cu toptanu’-
Iar anul ce porneşti acum,
Mulţi ani cu fericire să-ţi înceapă,
O viaţă cu-mpliniri şi-n drum
Nici un obstacol care să te-abată!
Atât acum, îţi mai urez la anu’!

Post scriptum:
Acrostih am meşterit
Urărilor ce tocmai am trimis
Lăsând, aşa cum am promis,
Alte urări când anul nou va fi – deja – sfârşit.