marți, 28 aprilie 2009

- Mintea de pe urmă

Doamne,
de-am şti ‘nainte totul...
de-am şti...
nu “ce?”, ci “cum?”
va fi...

...Şi nu trebui' ghicit...
Ajunge a-i privi
pe cei bătrâni
să ştim cum noi
vom fi.

Ajunge să auzi
cum tânărul din faţă
îi zice boşorog
unui bătrân
ce-i cere locul
în tramvai...

Să ştii că – vai! –
nici nu vor tece
prea mulţi ani
şi fiul său
că-ntârzie
prea mult
la masă
şi de beţiv ce-a fost
au doar un scăunel
în casă
îi va trânti un pumn
în faţă
şi chiar şi-un şut
în dos.

Şi dacă tânăr
muşchi având
nu fost-a respectuos
(cu muşchii
n-a putut alege
urâtul de frumos)
când muşchii-i
or s-atârne flasc
pe os
sub ţeasta
de sub părul rar
şi albicios
deageaba strâns-a
minte...

E mintea de pe urmă...
Ce folos?...

duminică, 26 aprilie 2009

- Renaştere – prilej pentru uitare

Sunt ani dar sufletu-mi şi-acum tresare
Când chipul ţi-l zăresc ‘n asemanare...
Mi-e teamă că în moarte nici leac , nici alinare
nu voi găsi – doar, sine die, amânare –
şi-abia în naştere – în re’ncarnare –
va fi renaşterea prilej pentru uitare.

vineri, 24 aprilie 2009

- Poezia clipei

Între veşnicii,
Dumnezeu ne-a pus pe noi – clipe –
să nu le lăsăm să se-amestece.

A fi trăit mult nu înseamnă
a fi trăit un ceas deplin
ci a fi trăit deplin un ceas.

Clipa nu-i decât
o lamă de timp ce separă,
în aceeaşi măsură în care
uneşte între ele,
ceasurile depline,
ceasurile trăite deplin,
sau ceasurile depline
de cele trăite deplin.

Un stol de clipe
nu vine niciodată singur.
Clipele
aduc întotdeauna cu ele
ceasurile.

Noi trebuie doar
să trăim.

marți, 21 aprilie 2009

- Să fiu iar aură

Mic,
zgribulit a verde-pâlpâind,
încremenit în relativ
dar deplasându-mă rapid
prin karmă,
sper. Tot mai sper
să-nsufleţesc din nou
un boţ de carne.

...Ce-aş mai băli
de-n stare-aş fi de bale
(nu pot
sunt doar lumină călătoare),
trecând pe lângă astrele ieşite-n cale,
feeric luminate -
lumi reale...

Nu.
N-am uitat.
Piticele din zare
sunt roşii felinare.
Vitrinele astrale,
cu suflete pierdute,
ademenesc,
pe cele nepierdute,
la pierzare.

In universul pur,
tarabe ordinare
cu carne de vânzare...

Aleg din zbor
un cataroi să aibă apă.
Mă voi opri să-mbrac
o pruncă... Sau un prunc...
Cu zgribulitu-mi verde-palpitând,
să mă întind pân’am să o
(sau am să îl)
cuprind
şi în nimicnicia cărnii
revărsată pe pietroi
(poate chiar pe Pământ),
să fiu iar aură...

...Sau auroi.

duminică, 19 aprilie 2009

- Christos a-nviat !

Înviere pascală

(haiku)

Paşti-Înviere –
Ocazie omului
De-a se mântui.



DUPĂ şi-n ‘NAINTE

De am fi fost cu toţi ca El
Nu zic că n-ar fi existat
Dar zic că fără de păcat
Nevoie nu era de fel
A fi crucificat.

Crucificarea a fost clipa
Ce timpul nostru păcătos
L-împarte-n DUPĂ şi-n ‘NAINTE
De Domnu’ nostru
Isus Hristos.

E bine poate… sau nu-i bine…
Lumea nu s-a schimbat de fel…
…Poate mai mult ca în ‘NAINTE
Ştiind că DUPĂ se-află EL
Uităm deliberat
De jurăminte.



Ofrandă

Câte unul, gândurile-turmă,
Călcând călcătură,
Bătând bătătură,
Trec prin sufletu-mi-strungă.

În câmp deschis,
Assinul-gând,
Şeful de turmă nătâng,
Bate câmpii.

Oile-gânduri ‘l-urmează.
Docile-alăptează pagină albă
Behăind la răstimpuri
Poezie şi proză.

Aduc azi în strungă
Gând fraged, plăpând,
Ofrandă omului dus
Ce ne-a lăsat mântuirea:
Iisus.



Păcat

Nu te blesteamă nimeni.
Eşti totuşi blestemat
când, neforţat de nimeni,
în ziua răstignirii,
comiţi asasinat.

Ar fi prea multe de-nvăţat
din patima ce-au îndurat
cei ce-au făcut să fie răstignit Iisus.
O viaţă şi-ncă nu-i deajuns
să mediteze cei ce au trădat.

Să nu te miri că sufletul ţi-i sterp,
că nu mai poate naşte-n el iubire.
Dac-ai ucis ‘nainte de Prohod,
în ziua lui Iisus de răstignire,
nu poate zămisli în trup de iudă.
Nu încerca! Zadarnic e! ...doar trudă!

...şi dacă vrei să mai iubeşti vreodată
îţi trebuie să treci prin înviere
şi învierea nu ţi-e acordată
decât cu o iertare - de ţi-e dată
(vezi de mai poţi s-ajungi la vreun acord)
de cel ce-a fost ucis ‘nainte de Prohod.



Urare

Rugă de’Nviere
(speranţă în miracol)

Ce s-a născut în ziua de Crăciun
şi a murit (mă rog - ce am ucis) pe drum,
în noaptea de’Nviere - creştinătatea ştie
că dacă vrem şi tu şi eu şi Dumnezeu -
ar trebui să-nvie.

luni, 13 aprilie 2009

- De Florii

motto:

Cu ochii deschişi, cu ochii închişi,
primăvara - parfum şi mângâiere -
e preludiul zilelor ce ne vor dogori.


Albastră, ceru-şi desfăşoară fila...
Am răsfoit la viaţa mea câtva albastru...
Acum, de vreau să am în nervuri clorofila,
Toamnă de toamnă-n strugurii de vin
Păstrat să am de la Florii la Paşti,
Eu pun pelin.

Tuturor florilor,
Cu sau fără nume de floare,
Urez clorofilă-n nervuri
Şi ROGVAIV în petale.

miercuri, 8 aprilie 2009

- Cu faţa-ntoarsă-n spate

cu spatele
cu faţa-ntoarsă-n spate
ne-mpinse Domnul
sau numai vântul poate
împins de El
să ne lovim
de mine tu
(sau eu de tine? -
chiar nu mai ştiu
vezi bine)
uitări să decojim
de pe-amintiri
incă nevindecate.

duminică, 5 aprilie 2009

- Calp

de n-ai trecut prin dragoste
e de neconceput
sevraj doar din cicoare
şi năut.

ştiu că e toxic
şi nu mă duc cu zăhărelul
dar când atât de rar
dulceaţa-i mană
momeală-i dragostea
iară inelul
sechestru de persoană.

vineri, 3 aprilie 2009

- Pâinea lui Dumnezeu pe linia ferată

Un om - pâinea lu' Dumnezeu,
Odată,
Dar nu prima oară,
Se îmbată.

...Şi... ajuns la barieră,
Lângă casă,
Din lene sau din nu-ştiu-ce,
Se culcă şi în loc de pernă,
Alege linia ferată.

Privind la trenul ce se duce,
Prin căpăţâna separată
Îi trece-un gând:
"O fi păţit ceva la roată?"