Înviere pascală
(haiku)
Paşti-Înviere –
Ocazie omului
De-a se mântui.
DUPĂ şi-n ‘NAINTE
De am fi fost cu toţi ca El
Nu zic că n-ar fi existat
Dar zic că fără de păcat
Nevoie nu era de fel
A fi crucificat.
Crucificarea a fost clipa
Ce timpul nostru păcătos
L-împarte-n DUPĂ şi-n ‘NAINTE
De Domnu’ nostru
Isus Hristos.
E bine poate… sau nu-i bine…
Lumea nu s-a schimbat de fel…
…Poate mai mult ca în ‘NAINTE
Ştiind că DUPĂ se-află EL
Uităm deliberat
De jurăminte.
Ofrandă
Câte unul, gândurile-turmă,
Călcând călcătură,
Bătând bătătură,
Trec prin sufletu-mi-strungă.
În câmp deschis,
Assinul-gând,
Şeful de turmă nătâng,
Bate câmpii.
Oile-gânduri ‘l-urmează.
Docile-alăptează pagină albă
Behăind la răstimpuri
Poezie şi proză.
Aduc azi în strungă
Gând fraged, plăpând,
Ofrandă omului dus
Ce ne-a lăsat mântuirea:
Iisus.
Păcat
Nu te blesteamă nimeni.
Eşti totuşi blestemat
când, neforţat de nimeni,
în ziua răstignirii,
comiţi asasinat.
Ar fi prea multe de-nvăţat
din patima ce-au îndurat
cei ce-au făcut să fie răstignit Iisus.
O viaţă şi-ncă nu-i deajuns
să mediteze cei ce au trădat.
Să nu te miri că sufletul ţi-i sterp,
că nu mai poate naşte-n el iubire.
Dac-ai ucis ‘nainte de Prohod,
în ziua lui Iisus de răstignire,
nu poate zămisli în trup de iudă.
Nu încerca! Zadarnic e! ...doar trudă!
...şi dacă vrei să mai iubeşti vreodată
îţi trebuie să treci prin înviere
şi învierea nu ţi-e acordată
decât cu o iertare - de ţi-e dată
(vezi de mai poţi s-ajungi la vreun acord)
de cel ce-a fost ucis ‘nainte de Prohod.
Urare
Rugă de’Nviere
(speranţă în miracol)
Ce s-a născut în ziua de Crăciun
şi a murit (mă rog - ce am ucis) pe drum,
în noaptea de’Nviere - creştinătatea ştie
că dacă vrem şi tu şi eu şi Dumnezeu -
ar trebui să-nvie.
