- Lanterna din dotare

Poet aşa şi-aşa dar marinar fără pereche.
Lanterna mea se cheamă Golden Blitz.
Şi de-un scandal de vreau să pun, cuprins de streche,
Încarc lanterna din dotare cu baterii de schpritz.

- S.O.S.

sperând uscatul pe aproape,
în nopţi cu cârma în derivă,
pe punte ies
şi-ndrept lanterna spre niciunde
şi-arunc cuvinte din fotoni
în univers,
cătând un far-răspuns fotonilor-cuvinte
şi malul un’ să odihnesc
de s.o.s.

- Firesc

Grea ni-i desprinderea din zăbovire
Când cei ai căror suntem se pornesc,
Când cei ce sunt ai noştri zăbovesc
Iar noi ajungem gata de pornire...

Că mă înham sau nu la negândire,
Zăbava şi pornirea se-nlănţuie firesc

- Crâmpei de rază

De la naştere la moarte-
I drum departe...
De la naştere la moarte
Timpu-i clipă ce desparte...

Derivând numai odată
Drumul – funcţie de clipă –
Viaţa-i un crâmpei de rază –
Cât să taie o orbită.

- Să ne distrăm... Să cumetrim

Trădează, iarăşi, generalii...
...S-or reuni în PS-D.
In vitro, dar pe cioc –
Necum pe cioaşcă -
Cu taţii adunaţi
În tuburi lungi, de sticlă,
PD-Lăuza PD-L
Va cade iarăşi cloaşcă.

N-om apuca a zice măcar “boc”
Şi din Politică, bălos va sta să cadă,
Pe capul nostru - iată - înc-un şoc:
Tirani peste tirani, peste tirani - gramadă.

Dar să uităm...
Să ne distrăm în ritmuri de manele.
Să cumetrim, să botezăm -
FSN-LSD - odrasle de băsele.

- De toţi ştiută

- unei colege -

Colega mea, de toţi ştiută,
Cotcodăceşte ziua toată
Că pân’la urmă ea tot fată
Un ou cu coaja închegată,
Chiar fără termen. Deh! Mai ştii?
Poate să fete chiar pui vii...

Dar cum să fete dragii mei
Dacă colega mea, ştiută,
E veşnic ne-
îndrăgostită.

Ce spun acum e datorie de onoare:
Şi cea mai mică-asemanare,
Cu fapte şi persoane
Ce ar putea a fi reale,
E doar o pură întâmplare.

- Am fost niţel, dar m-am întors...

Am fost niţel pe lume-ailaltă
Dar m-am întors... M-am întâlnit –
Cu cine crezi? - cu un măgar.
De fapt... un mit,
O umbră de măgar,
Mai mult o ceaţă...
A fost adus în starea asta –
De loc măreaţă –
De foame.

...De fapt, de o echidistanţă
Faţă de două şuri de fân...
(Nici nu mai ştiu: ...proaspăt cosit?).


*
Să vrei să fii?...N-ar trebui!...
Chiar fiul Domnului? Mă sperii!
Nu-i prea mult?
(Apă Botezului de Fiu de unde?...
...Si de ar fi, parcă-i prea scurt...).

Privind egal spre Cer şi spre Pământ
N-am să ajung încremenit în gînd,
Secătuit de-atât privit în van,
Pierdut precum pierdutu-şi-a măgarul,
Buridan?

...Şi pentru ce? De ce?
...Că ce ţi-e scris în frunte-i ghicitoare?
...Că-mpinsu-n jugul numit viaţă doare?
...Că nici trăiri nici moarte nu-s pe gratis?
...Că şi Persida (avută la-ndemână) ’i muritoare?

*
Eu n-am să-ţi zic, băi Yete, Dumnezeu
Nici „doar în glumă”,
Căci n-ai mandat divin mai mult de-o viaţă (cât am şi eu),
Oricît de mult ai vrea – măcar cinci ani – să ţi se spună
Şi-orcât s-ar milogi să le permiţi
Jigodiilor să capete (să le acorzi) statut de sfinţi.

- Pe liber

Motto:

Cum unul
Se caracterizează caracterizând
Pe alţii.


- Băiete,
Din punctul de vedere-al meu,
Ai trei defecte mari:
Defectul unu – eşti prea fin.
Defectul doi (pen’care
În firma mea nu pot să te mai ţin) e că
Pentru ce îţi ofer de muncă eu,
Tu eşti prea cultivat.
În fine, trei –
Trag linie şi-am terminat –
Eu nu mai am ce educa la tine.
Tu esti prea educat.
Ce să-ţi mai fac la anii care-i ai?
Să te învăţ să furi... – s-a terminat!
Dacă atunci când învăţam eu asta
N-ai fost cu mine –
Acuma capu’ nu-m’ mai bat.
- Dar nici nu vreu...
- ...Şi vezi?... ai lipsă-n calităţi
Pe cea mai scumpă:
N-ai tupeu!...
Eşti prost ca managerul de la comercial:
Spui săru’ mâna şi lu’ nevastămea
Şi lu’ Emilia ce spală şi râneşte la canal.
...Că cinci ani şi mai bine –
De milă – te-am exploatat,
Te-am pus să tragi, să-mpingi, să cari
Sicrie de vânat,
Plătindu-ţi cu simbria ochiului damnat,
Nu mai contează.
Eşti concediat.


Precizare:
Orice asemănare
cu fapte şi persoane –
ce sunt reale –
e doar asemănare
(deloc întâmplătoare).

- Mugur de brad

"An de an ne intră-n casă
Sfânta creangă de brăduţ
Şi serbez la acea dată
Pe nepotul meu Dănuţ,

Căci şi el, ca şi crenguţa,
Vesel, mândru şi vioi,
Îmi dă dragoste de viaţă
Şi nutresc speranţe noi

Şi cum bradul creşte-n munte,
Falnic, mândru şi semeţ
Aşa creşte şi-al meu mugur -
Falnic, mândru şi isteţ,

Căci el duce mai departe
Numele neamului meu
Care veşnic nu se stinge,
Flăcări mari se-aprind mereu.

…Iar când zilele-mi sunt triste
De suferinţă sau nesomn,
Cine-mi mai face viaţa dulce
Şi ne mai dă un telefon?

E tot Dănuţ – acea iubire
Ce-i sinceră şi devotată
Şi care plânge când mă supăr
Şi-apoi mă-mpacă dintr-odată.

De Anul Nou, de ziua lui,
Dorindu-i multă fericire,
Aş vrea să ducă mai departe
Prestigiul numelui Vasile."

Gasit-am, astăzi, in caiete de la tata,
Aceste versuri vechi şi nu pot să ascund
Că am rămas, o vreme, fără cuvinte. Mut…

“Mugur de brad”, acum, e dit’ai bradul, tată.
Şi-a-ntrepătruns coroana, deja, cu o brădiţă
Şi muguri aşteptăm - şi noi şi-ai ei - să facă.
Până s-or hotărâ, noi stăm şi ciugulim
Petale din corole de flori de romaniţă
Şi dăm în bobi - am vrea de-acum cu toţi să ştim
De ce vom avea parte: Mugur sau Muguriţă?

E astăzi ziua lui şi – iată: iar am glas –
Am să-i urez a două ze' ş’opt-a mia oară
Să n-aibă parte-n viaţă nici de-urmă de necaz.

- Urare de Anul Nou

Să ai tot ce îţi doreşti - chiar cu toptanu’-
Iar anul ce porneşti acum,
Mulţi ani cu fericire să-ţi înceapă,
O viaţă cu-mpliniri şi-n drum
Nici un obstacol care să te-abată!
Atât acum! Îţi mai urez la anu’!

Post scriptum:
Acrostih am meşterit
Urărilor ce tocmai am trimis
Lăsând, aşa cum am promis,
Alte urări când Anul Nou va fi – deja – sfârşit.

- Pâc-pâcăind…

Pâc-pâcăind pe drumul nesfâşit,
În carul ăsta cu motor hodorogit,
Azi calc din nou cu îmbinarea la obadă,
Fără să ştiu de-oi mai călca vreodată,
De-oi mai avea prinsă pe inimă,
Pe partea stângă,
Roată…

… Şi de-oi avea (butuc şi cerc şi spite-s’ încă bune),
Nu ştiu pe cerc obada tocită de-o rămâne,
De n-o sări din nitur’le-i bătrîne
Sau, ruptă din toceală, de nu s-o risipi –
Nu-n munţi (s-a zis cu dealul), ci –
‘N colbul din câmpii…

Azi carul şi căruţa ‘juns-au “car”…
Roata e jantă iar obada e din “compressed air”,
Formată – nu-n foc şi din ciocan, de vr’un fierar ales,
Ci – ‘n forma standard a pneului tubeless.

Voi trage, deci, pe dreapta - în praf, nu pe asfalt –
Cu-obada încă-ntreaga (eu sper…) sunt respectat .