- Drumul dorului

Sunt astăzi suflet antrenat.
Acum doi ani, la primu-antrenament,
Eram un suflet fără suflu,
Aproape leşinat.

Până ce gândul meu n-a început
Să facă – far’ a-l pune nimeni – sport,
S-alerge după tine cum fac la curse-ogarii
Dup-o momeală de blăniţă de iepure (...şi ăla, mort),
N-am înţeles românul şi pe-ai lui.

N-am înţeles de ce-i mai lung de-i greu
Şi e mai greu cu cât este mai lung
Traseul tânguit în doine: “Drumul dorului”.

Nelegănat de doină ci de rock
Nici astăzi nu-nţeleg prea bine...
Mi-e rău şi nu-mi mai dau de leac
De nu bat “drumul” către tine.

Aşa că-l bat.

- Telliţa

Sunt cap de lemn de măr (Voineşti nu Starkynsson)
...esenţa tare... tare parfumată...
îndrăgostit de-un ghemotoc de Wilhelm Tell
fără de arc şi fără de săgeată –
şi deci – şi fără vârfuri de oţel.

N-are permis dar umblă înarmată.
În tocul de sub sânul stâng, nu revolver
ci bolovan de inimă de piatră
(cu care ‘zvârle unde vede copt un măr),
Telliţa (nu de mit ci de telenovelă) poartă.

- Sfere oculte

Nu m-am dorit în sfere ‘nalte,
Cu străluciri de astru...
Doream, dar nu-ndrăzneam, s-ating
Acele sfere ocultate
De costumaşul tău albastru.

- Integrare

(de la ti = 0 şi... până la sfârşit)


...Şi prima şi a doua derivată a iubirii
E darul datorat de om Dumnezeirii.

Nelimitat în timpul nostru limitat,
De vrem să ne ajungă harul Domnului – divin –
Pentru o viaţă (ceea ce nu e mult dar nici puţin)
Trebui’ să-l integrăm în timpul nostru – imediat.

Eu integratu-l-am şi pot să spun că am iubit
De la ti (iniţial) şi până la sfârşit.

- Derivată

Moto: (delta t = instant)

Iubirea este spaţiu, este cantitate,
Este statornicie şi imensitate.

Dragostea-i fulger, lasser, rază arzătoare,
Este iubire cu timp instant la prima şi a doua derivare.

- Nurlit

Un nur / doi nuri – e farmec femeiesc de genul masculin,
Neutrul neneutru, eternul feminin.

Nurliu - gramatical-sintactic - e-atribut,
Iar morfologic – sigur – îl luăm ca adjectiv.
Fermecător traducem. De-acum veţi fi ştiut
Că nu-i de rău - de bine-i – lovit în afectiv
Sau mângâiat cu nurii, de-un chip sau trup nurliu,
Sunt bine, sănătos, deşi vă par “diliu”.

...Şi dacă mă-ntrebaţi: ”Ce-ai nene?!, Te-ai dilit?”
Eu vă răspund ferice: “Nu dom’le!, Sunt nurlit!”

- Exorcism

Te-ai dus dar nu te duci...
Umbli – strigoi – prin gândurile mele...
Zâmbeşti şi taci acuma ca şi-atunci...
Continui – inocentă - să faci rele...

N-am voie să dezgrop nicicum trecutul -
Nu vrei şi asta trebui’ să respect
Dar ne-ar salva de-aş ascuţi tăruşul,
Te-aş “deshuma” şi ţi-l-aş ‘fige-n piept.

Vorbesc şi eu dar ştii că n-am să pot
Să te ating să-ţi fac nici rău nici bine.
Ţăruşul mai degrab-am să-l ascut
Pentru-a-l înfige-n inima din mine.

- Amical

Între tumultul erotic şi molcomul val
mânat paternal de vântul iubirii spre mal
alesesem nisipul ud: liman – totuşi “uscat”.
Alesesem siliciul ce nicicând n-a uitat ce-a aflat
şi cuarţul în care timpul se-mparte egal.
Alesesem (greşit?) să te iubesc amical.

- Killerit

- Ce mă fac cu tine?
...dar tu cu mine?
...dar eu cu mine?

- Rămâne... ultima soluţie!
- Vrei înc-o?... nu?...
am înţeles!...
Vrei un pluton de execuţie!

...da’ nu-i mai sigur,
nu-i mai nimerit
să angajezi un killer? -
un... ucigaş plătit.

Cum îl plăteşti?...
De aia ţi-e teamă?
...că n-ai să găseşti?

Pot să te-ajut!
Nu, nu,
ţi-i dau de tot –
nu împrumut!

Mie de altă frică însă
mi se zburlesc mustăţile şi barba:
mi-e teamă c-ai să mă omori degeaba
şi că oricât aş fi de killerit
n-am să te uit...

Mi-e teamă că-l plătim degeaba...
că îl plătim să mă omoare...
...gratuit!

- Mazzoca

Mazzoca îl chema pe nătărău.
Se bucura nespus făcându-sie-şi rău.
În felul ăsta el se chinuia pe sine
Să-l chinuie (asta vrea el:
Să-l chinuie cu chinul său) pe cel
Ce îl iubea şi nu-i vrea-n viaţă decât bine.

- Verdicte

(neîncepere şi sentinţă)

Nu poţi să îl condamni şi n-ai de ce să-l ierţi – e lege –
Pe cel ce nu-i capabil a-nţelege
Dar se condamnă singur la prostie
Cel ce – înţelegând – nu vrea să ştie.

- Dă, Doamne!

Doamne, oricâtă minte ai avea,
Nicicând (‘că nu există “când” în existenţa ta)
N-ai să te poţi mândri sau lăuda
Că mintea ce o ai ar fi cumva
Cea de pe urmă.

Dar eu acum, la urmă, Doamne mă gândesc
Cu mintea de pe urmă. Socotesc:
Dă Doamne omului (cum dat-ai - ştii Tu - la femeie)
Să-i vină bătrâneţea în crâmpeie:
Trei zile, patru, şapte într-o lună.
Eu cred că socoteala nu e rea... E bună!

Ce bine-ar fi ca dup-un secol şi mai bine
Să nu regret dacă sorocul vine
În zi de prag şi început de lună,
Să nu regret că am murit de tânăr.

...Şi pentru Tine–i bine Doamne: nu iei ţeapă
Cu bătrâneţea-mi toată pusă la un loc.
Ce-ai face dacă bătrâneţea mea neconsumată
Pe Styx aş pune-o mâine? Ai primi-o returnată
Fără să-mi pese de-a intrat sau nu la apă
Căci - ştii?! - nu mi-ar păsa de loc!

Da’ chiar de loc!

- Ce simplu ar fi !

Ce simplu ar fi!
Când gândul mă hărţuie
sun la poliţie
să vină jandarmii
gându-mi să-nlănţuie.

Ce simplu ar fi!
Când conştiinţa-mi
(prea trează)
mă umple de stress
şi mă agasează
sun la poliţie
(ea este cu noi,
totdeauna veghează)
şi vin jandarmii
şi-o arestează.

Ce simplu ar fi!
Când sufletul meu
cu iubire se-mbată
şi face scandal
formez unu-doişpe’
chem jandarmii
(pe jos sau pe cal)
şi ei or să facă
ce ştiu ei mai bine:
se-apucă să-l bată.

Ce simplu ar fi!
Dacă nu pot să uit
(nu pot şi nu pot)
sun, vin băieţii
(ştii - cei care bat)
cu cagule pe mecle
şi pe mână cu scut
şi uit...
Uit tot!
...sau nu uit
dar spun c-am uitat.

Ce simplu ar fi...

- Tăceri

Prin viaţă – călător – de-ai să-ntâlneşti,
Învăluite în miresme de parfum,
Tăceri cu trup de fruct abea ieşit din pârg,
E bine să opreşti, să zăboveşti,
Să taci (ca... ştii tu cine tace în porumb).
De taci vei întâlni iubirea în curând.

Umblând şi tot umblând de-ai să-ntâlneşti
Tăceri ce umblă-n lung veşmânt de fum,
Cu mângâieri şi sărutări de piatră rece,
E semn să ştii. E semn: te pregăteşti -
Pe-un singur sens – să te porneşti la drum
Şi-ajuns să treci cum tot ce-i viu se trece.

- Nota !!!

Dacă-i sa mânc...
păi... mânc!
...şi beu,
de vreu să beu!
...şi nu mă fandosesc
dacă iubesc.

...şi după ce-am mâncat
şi am beut
şi-am fost înrăgostit
pân’ la iubit
să mă mai mir că -
fără T.V.A. şi-accize şi D.M. -
tot scump aş fi plătit?

Deh! Asta e!

Dar dacă în menu am să găsesc
că pentru ură tot atâta voi plăti
apoi n-am să urăsc -
am să continui a iubi.
...şi să plătesc.

Nota vă rog!