- …S-o ierte…

“Alo!?” … “Bună!” …
“De dragul unor vremuri ce parcă s-au topit
Te sun, iubito!” ...
“Cum?!” ... “Cine?” … “…Fiica.” … “…S-o ierte…” (Clic!).

…Dahh… Un’ mi-o fi batista? …’Ce s-a grăbit?

- A nu fi trist

(gândurele în şir logic
sau
mici gânduri dintr-unu-ntr-altu’)



A nu fi trist înseamnă enorm.
A nu fi vesel e mai nimic.

A nu vrea să fii trist înseamnă
a vrea să fii vesel. Inseamnă că eşti trist.

A nu vrea să fii trist, când e preocupare,
Inseamnă că-i la os tristeţea şi că doare.

Nici vesel şi nici trist - nimic, dar nici enorm.
De-am să renunţ la somn, n-am să renunţ la vis.

A vrea să vrei să nu fii trist poate-nsemna
C-ai înţeles. Că-i timpul să vrei să faci.

Nu poţi să ai ce-ai vrea fără a face.
Nu poţi să faci nimic fără a vrea.

- Christos a-nviat !

Înviere pascală

(haiku)

Paşti-Înviere –
Ocazie omului
De-a se mântui.



DUPĂ şi-n ‘NAINTE

De am fi fost cu toţi ca El
Nu zic că n-ar fi existat
Dar zic că fără de păcat
Nevoie nu era de fel
A fi crucificat.

Crucificarea a fost clipa
Ce timpul nostru păcătos
L-împarte-n DUPĂ şi-n ‘NAINTE
De Domnu’ nostru
Isus Hristos.

E bine poate… sau nu-i bine…
Lumea nu s-a schimbat de fel…
…Poate mai mult ca în ‘NAINTE
Ştiind că DUPĂ se-află EL
Uităm deliberat
De jurăminte.



Ofrandă

Câte unul, gândurile-turmă,
Călcând călcătură,
Bătând bătătură,
Trec prin sufletu-mi-strungă.

În câmp deschis,
Assinul-gând,
Şeful de turmă nătâng,
Bate câmpii.

Oile-gânduri ‘l-urmează.
Docile-alăptează pagină albă
Behăind la răstimpuri
Poezie şi proză.

Aduc azi în strungă
Gând fraged, plăpând,
Ofrandă omului dus
Ce ne-a lăsat mântuirea:
Iisus.



Păcat

Nu te blesteamă nimeni.
Eşti totuşi blestemat
când, neforţat de nimeni,
în ziua răstignirii,
comiţi asasinat.

Ar fi prea multe de-nvăţat
din patima ce-au îndurat
cei ce-au făcut să fie răstignit Iisus.
O viaţă şi-ncă nu-i deajuns
să mediteze cei ce au trădat.

Să nu te miri că sufletul ţi-i sterp,
că nu mai poate naşte-n el iubire.
Dac-ai ucis ‘nainte de Prohod,
în ziua lui Iisus de răstignire,
nu poate zămisli în trup de iudă.
Nu încerca! Zadarnic e! ...doar trudă!

...şi dacă vrei să mai iubeşti vreodată
îţi trebuie să treci prin înviere
şi învierea nu ţi-e acordată
decât cu o iertare - de ţi-e dată
(vezi de mai poţi s-ajungi la vreun acord)
de cel ce-a fost ucis ‘nainte de Prohod.



Urare

Rugă de’Nviere
(speranţă în miracol)

Ce s-a născut în ziua de Crăciun
şi a murit (mă rog - ce am ucis) pe drum,
în noaptea de’Nviere - creştinătatea ştie
că dacă vrem şi tu şi eu şi Dumnezeu -
ar trebui să-nvie.

- viscoşmarul unei nopţi de primăvarăiarnă

bună dimineaţa români!
am luat fără intenţie
vă dau cuvântul oameni buni
de la alinul pamflezist o pamflezie
cu mine-n somn

ce să vă spun...
coşmar de vis? ...vis de coşmar?
nu-i lucru bun
având deasupra ţestei vâjâind un par
s-alegi să nu fii „domn”

noroc... da’ până când? nu ştiu
că-i încă în puterea mea
atent si selectiv să fiu
să nu cumva
să nu mai pot să dorm

... şi... se facea că undeva
la înălţime într-un bloc
m-aflam neşt’ind ce-oi căuta
privind cu ochi de dobitoc
la ce mă-nconjura

pe-o plasmă în loc de carpeta
cu „furăciunea din serai”
şi-acorduri de „să moară tata”
rula (nu-mi place dar nu-i bai)
„state de românia”

pe alt perete-alăturea
’ntr-o mână cu ghiocul (violet)
şi-n cealaltă cu o lulea
deasupra unui mic bufet
trona tabloul

care tablou? cum care?
rroma cea tradiţională:
lulea cu dinţi de aur şi resturi de mâncare
între gingiile-i de soaţă mondială
fină cu „frăţiorul”

în fine încă un perete
fereastră larg deschisă
etajul patruzeci şi şepte
’n mijloc o masă pusu-mi-s-a
pe ea nimic

ba mint! o muşama portocalie
cu trandafiri stingheri doar desenaţi
fără culoare sau doctrină doar să fie
pe-orizontală şi verticală disciplinaţi
nici gând de tiriplic

pe muşama în tradiţionalul peşte-vază
un pai şi un buchet „la mama lui”
unul din doi români pe lânga casă
sădeşte flori „băşina porcului”
şi le-ngrijeste

al patrulea perete descris abia acum
era cu uşile de la evacuare
văzându-le mi-aş fi făcut de drum
dar visul se păstra coşmar în continuare
mitocăneşte

cât uşile lovindu-se în palma stângă
cu bâte ţinute dârz în palma dreaptă
priveau la mine cu ochii aşezaţi în dungă
de parcă bâta fiecăruia era-ncăcată
cu gloanţe

două gorile derbedisto-libertinisto-populare
cu geci şi pantaloni portocalii
şi ochelari portocalii de soare
şi tot portocalii şi alte smecherii
de hanţe

lentilele-ochelarilor aveau sclipiri bestiale
urangutanii se legănau de pe-un picior pe altul
şi îmi ziceau: "ia paiul şi suge liberale
să nu uiţi noi suntem azi şi aici legea şi statul
goleşte glastra

se pare totuşi că în vis năpasta
era cinstită şi îmi oferea
aşa cum dreptu-i pân’ la urmă-n lumea asta
şi-alternativa sa cu demnitatea:
fereastra.

pusese "namilă" (probabil şeful ălor doi)
un semichelios-ochelarist-bondoc
şi-am hotărât: „n-o să mă prindeţi voi”
că nu-s atât de prost să stau pe loc
şi-am făcut pasul

aşa că liber ca pasărea văzduhului
ziceam că zbor dar mă cam prăbuşeam
lui newton trupul suflet duhului
durere totuşi „nu” că doar visam
şi-a sunat ceasul

zburam mă prăbuşeam aşa frumos
dar până să fac „buff” am fost salvat
de clopoţelul ce-l aveam la ceas
aşa că am aterizat
în pat.

- Scuze de nespontaneitate

nu sunt un tip spontan drept pentru care
veţi înţelege întârzierea câteodată mare
cu care ajung la abordare
de ştiri de primă-pagină-n ziare

n-am fost şi nu sunt inflamant la o scânteie
dar dacă m-am aprins sunt antracit
nu mă consum precum un foc de paie
şi nici precum vântul din intestin pornit

mi se întâmplă destul de des nu câteodată
ca oxidarea să nu îmi fie deloc înflăcărată
să-mi definesc înăbuşita oxidare
cu ruda alchimicului aur vopsit răbdare

cum în final nu prea mai pot să fac din ardere-mi lumină
oxigenarea începând a-mi fi prin taxe şi impozitări străină
şi cum pentru cuvânt şi gând odoiu-ajunge să fie raţie
de la guvern majoritate-n parlament şi preşe-băse-dese-mie-ţie

într-o atmosferă de criză atmos-bios/schizo-f(r)er/nică
unde până şi biogazul din treicoceni arde mocnit
schimbând parşiv odoiul cu criminalul monoxid
sloboade din când în când voios o tompeţică

„dilema” topârceană-n palatul pezidenţial
palat ce-a fost cândva să nu uitaţi palat regal
azi doar sălaş de preş(tator d)e-băse-(dos şi chelios)-demenţial
mai lasă nu perdele ca altădată ci-o dâr’ de fum letal

deci scuze pentru nespontaneitate
motivele vedeţi nu-s care încărcate
’s-autohtone necum nu-s importate
sunt loco foarte importante
venind de la palate

- Teorema durerii

indicaţie:
reducerea la absurd
este metoda ce se impune
pentru această demonstraţie

ştii că
“dacă timpul s-ar opri
nu aşa ceva n-o să se-ntample
dacă s-ar rupe
şi daca
în clipa ce va separa lipind
semiinfinitele lui segmente
atunci
şi numai atunci
am încremeni şi
nimic nu ne-ar mai durea”?

vrei tu asta?

eu da!

- O scamă pe mosor

Un an, un anotimp, o săptămână...
Numai o zi.
Din înţelegere ajungi să ştii
Că timpu-i o cocotă masculină.

Nădăjduim bovarian-bovin (prosteşte)
C-acea bucată a timpului (ce nici nu se zăreşte) –
De e să o luăm cu totul (îi zicem „viaţă”...,
O scamă ce-a ieşit prin haina timpului..., o aţă) –

’I-a noastră!
...Toată!
...Pentru totdeauna!.

- One,Two, Three, Four

Îndată ce pe “Four”
Îl taie vreo nevoie
Şi trebuie să dea
Fuguţa pân’ la budă
“Ăl’ Mic” (cu number Two)
Oprit din lins în Băs
(Acolo unde-ajunge)
Devine fioros,
Deschide catalogul
Şi srigă: “G. M.!... G.M!...
La mine azi ai fost
Absent”.

Milosul number One
Cu lacrimile-n ochi
Şi pantalonii-n vine
Îi motivează-absenţa:
“E la bostani, la management
Şi nu ştiu dacă vine...”.

Lunguţa (number Three)
‘I-e greu prea jos s’aplece
Şi doar prin faţă-i place,
Nu-i place pe la spate,
Aşa că îşi alege
Din tot doar “escu” lins.
Cât de... desprins,
De escu-o mai desparte:
Un catalog deschis...
“G.M.!... G.M.!... G.M!...
Iar?!... Iarăşi?... Nu se poate...
Absent!”.

Four e din nou la budă.
El n-aude strigatul
(Probleme: pepenii
În lupte cu stomacul):
“Inconsecvent!...”
“Inconstient!...”
“Incompetent!...”
...Să vezi... Îl lasă repetent...

Inadmisibil!... Doar a semnat...
Da! Cârdăşie, cârdăşie! ...Dar semnase
Ca number One cu number Two
Şi number Three
Să meargă la furat
Tot într-o veselie...

...Iar number Four
Să stea de şase.


Fac
Pentr-o mai lesne inţelegere
a celor mai sus cetite
Legenda(vremilor basite,
cand sleahta pusa pe furat
carutei de parnos gasise
a patra roata: un prostanac):

Primul e presedintele in stat,
al doilea - culmea - premierul,
al treilea-i primul deputat
si "four" e primul din senat.

- 17 Ianuarie 2010

(sacrificarea lui Honorius)



Trecut-a timp
si nu-ncetez a mă-ntreba:
Ce au avut în cap?

Parafrazat,
micuţul candidat
ne promitea că dacă-l facem deputat
ar fi-adunat tot ce-i gunoi în stradă şi l-ar fi dus –
cum şapte ani de-acasă a-nvăţat –
în Parlament
(să fie-analizat).

Peltic,
ne-a declarat
când a ieşit din sala urnelor de vot,
că a votat
având motivul – progresist la vreme-aceea,
acuma retardat –
al tinerilor ce-au luptat
cu douăzeci de ani în urmă.

Dar...

Nu-i oare hazardant
pentru gaşca de derbedei
ce-n cele rele s-au maturizat,
după ce au furat
tot ce mai rămăsese de furat,
s-arunce-n gura păgubiţilor
un politician atât de prematur născut
(aş zice avortat
dacă n-ar fi atât de evident
că chiar şi peste faza de zigot politic
a cam sărit),
să le impună-acuma, în legislativ,
un spermatozoid fosilizat?

- ... de lut

Nu mă gândesc a nu fi...
Firii doar timpul dă rost...

Mi-am dorit să fi fost
Clopot de bronz
Aşezat pe pământ
Cu gura în jos,
Să vibrez, să cânt surd
Clipa ce-mparte,
Sau uneşte
(Lipeşte),
Ce va fi cu ce-a fost.

Măcar vadră de lemn
Cu fundul în sus
Să fi-ajuns,
Întuneric imens
Să ţin captiv între cercuri
Şi – strivit de lumina
Venită din ceruri –
Să fiu pace (crepuscul)
În conflictul etern.

Nu sunt decât
Oală strunjită
(De lut –
Poate nereuşită),
Lăsată de El pe Pământ,
Să fie clipă, ‘ntre uscăciunea de-afară
(De sus, de pe mal)
Şi mâlul din lac,
Sufletului - rac.

- ‘989 - Inflexiune în Zero

Concav,
Din infinit (cu Minus),
Sunt doar un Unu-în-Modul,
Cred, de Speranţ-adus
(Adică însoţit) până la Nul,
De unde - fără să-mi fi zis –
Vânt mi-a făcut Discreţia,
(Adică: Bunul-Plac),
Cu alt însoţitor…

Probabil, până am să mor –
Şi după, nu-s precis –
Mă va-nsoţi în Infinit (cu Plus),
Convex,
Decepţia.

- “Mişto”

Motto: x/2 la limită (când x tinde către infinit) = infinit

Timpul ce-l ai
trăieşte-l cu intensitate
doar jumătate,
iar pe cealaltă
pune-o deoparte.
Când vei fi terminat
cu prima parte,
fractal, împarte
şi pe cea de-a doua
în jumate.
Trăieşte
prima parte din a doua
cu maximă intensitate
şi-a doua din a doua
ca şi pe celelalte
purcede de împarte.
Pe prima
din a doua
din a treia…
din a patra…
… cu intensitate…
…s. a.m.d. …

E cea mai bună cale
să faci “mişto” de moarte.

- Pierdut...

Mi-ar prinde bine un “salut!”...
Mă simt – deşi n-ar trebui (azi am comput’,
Am net, am mess, şi eu şi IT-ul trecut-am de-nceput) –
Pierdut...

E serverul blocat... Mă uit...
I want to connect but don’t could...
Standby... Nu pot decât prin cameră să mă învârt
Pierdut...

Mă vreau online, mă vreau văzut
Şi iată, mouse-ul, pe pad abandonat, m-a priceput
Şi face singur click. Da... Dacă-i cine ştiu şi ăsta-i un salut
(C-o văd sau că n-o văd, nu mai contează), nu sunt
Pierdut.

- Mi-e dor de-acea naivitate

Mi-e tare dor – dar n-aş trece-n CV –
De inocenţă, de naivitate.
Nu că mi-ar fi ruşine dar – tu ştii –
Cuvinte precum dragoste, sinceritate,
Prietenie, altruism, democraţie, libertate,
Oricât ar fi de rare – şi astfel, nestemate –
Sunt prost remunerate.

Regret naivitatea-mi de-nceput.
...Nu c-am avut-o ci findcă a trecut.
În ce-am crezut cred azi la fel de mult.
Da... Sunt un om bogat ce am să mor flămând
Căci nestematele păstrate-n mine,-adânc,
Azi nu-s podoabe să te făleşti cu ele... Nu se vând...
...Şi nici nu trebuie...
Inel de aur nu pune nimeni porcului în rât.

Deci, n-am de gând să vând...
Cui merită, dau gratis! Şi... ce mai dau?... Am înţeles...
Ipocrizie, minciună , egoism şi rapt,
Demagogie, populism, obrăznicie –
Într-un cuvânt: mitocănie – aţi ales.
E ieftin, trendy, cool, la mare căutare...

Dar cum zgârcenia sau calicia vă şed în buzunare
Iar vidul galaxiei în cap (creierul mare),
Aţi vrea ca plată - pentru serviciul de-a-mi duce la gunoi
Cuvinte precum dragoste, sinceritate,
Prietenie, altruism, democraţie, libertate –
Nu bani ci “bunuri” pentru voi:
Ipocrizie, minciună , egoism şi laşitate,
Demagogie, populism, obraznicie –
Într-un cuvânt: mitocanie.

Da... Asta-i piaţa...:
Cerere mare – ofertă pe măsură,
Preţ pentru fiecare buzunar şi gură.

Ofertă mică, cerere deloc...
Preţ? Yoc! Ce preţ? Nepreţuit...
...Rămâne mai departe-n stok.

- Minima rezistenţă

minimă rezistenţă: dus aiurea de vânt...
minimă rezistenţă: ghemuit la pământ...
minimă rezistenţă (la-naintarea în zbor):
aripa! ...de-orice... de-avion, de cocor,...

învinge-ţi frica
şi alege aripa.

- Styx-IT

M-am amăgit...
Dar cum să nu te amăgeşti în prima zi?
Făr-amăgire, mâine şi poimîine
ce-ar mai fi?

Aş fi putut...
Puteam să bănui că-ntr-o zi
nu-ţi va mai fi de-ajuns să înfloreşti
doar pe IT...

Ştiam...
Ştiam din prima zi...
Distanţe - munţi şi văi - erau sortite
a ne despărţi...

Am refuzat...
Azi nu mai pot...
Azi ştiu că trebuia să vină acea zi...
Sunt Styx azi munţi şi văi şi ape...
...şi IT...

- cianură

măicuţa mea
a fost în viaţă
o bomboană
sigur nu singura
azi se-odihneşte
pe acest guvern
de arpacaş legat
numai din gluten
fără zahăr
cel de la UE
a fost furat
să fie dat
mită electorală
pe de(rbedeii)-l(ibertini)
să-i scoată-n faţă


că s-a ales
de neamul prost
deh! neamul nostru
la cincinal soroc
prin noul „...sescu”
ciuruitor aici
şi pe-unde a mai fost
coliva ţării ăsteia
’n guvern de tiriplici
sămânţă cu sămânţă
azi anu-acesta
şi-n veci de veci
să o mai supere
’ncetează


acolo sus
pe vârful de colivă
nu o mai afectează
rapacitatea maladivă
a celor care boc cu boc
adună pe osânză

nu va mai fi cuprinsă
de depresie
văzând cum i se ia
şi ce-i fusese dat
în compensare
că iarna nu-i ca vara
să se-ncălzească
ceea ce ordonanţele
’i furat-au oricum
din pensie

n-o mai interesează
de un’ va lua
ce nu îi va mai da
boc-cică-prim-ministru
s-aprindă gazu-n sobă
să se-aburească-n casă

în douăşopt de zile
va fi pe alt tărâm
dar eu aici rămân
acum decid
eu n-am să fiu bomboană

dacă
în cincinalul ce-a trecut
m-am cam acrit
dar
cu speranţa mascând
s-a
şi nu prea
văzut
în cincinalul ce-a ’nceput
sub masca acră
antigaz grizou
ce voi purta pe moacă
voi fi sută la sută concentraţie
acid
şi nu acetic lactic
sau citric
cum pân-acum
nevrând să fiu
am fost
ci am să dau
cum dat-am tânăr
vieţii rămase
rost
şi-am să mă fac
în ploi de-acid
cianhidric
florhidric
sulfuric şi clorhidric
picătură
de cianură

chiar dacă n-o mai deranjază
de la vecini
la radio
sau la televizor
zvon zgubilitic de manele
îi sunt dator
măicuţei mele
cu picături de-acid
să ciuruiesc
cât mai trăiesc
portocalia cupolă
ce-ntins-au derbedeii
între români
eu între ei
şi
locul un’ se află
mămica mea
acuma
stele

*

explicaţii:

- tiriplic = un fel de polonic cu care în campaniile electorale candidaţii mănâncă-n faţa electoratului.

- gaz grizou = gaz cu miros specific rezultat în urma remetabolizării a ceea ce a fost ingurgitat cu tiriplicul.