Îmi este dorul azi un cont în banca lui,
Un cont hulpav ce-adună dobândă la dobândă.
Când fac cumpărături aş vrea să pot plăti
Cu dor. Să-l dau. Dar doru’ nu-i valută.
Cardul – cândva (cam pe la Mărţişor) – l-am aruncat.
Am vrut să iau atunci trifoi cu patru foi ş-un mic coşar
Dar n-a dat şfanţ nici cel mai cumsecade bankomat.
Să fi luat un şnur... Un şnur măcar.
Îl ţin degeaba (contul). Aş vrea să-l las uitării
Însă tot el mă bombardază vigilent
Subconştient cu sold, dobânzi si datorii.
Orice aş face acest cont rămîne tot curent.
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu