Eram ca tine-acum.
Tu încă te împiedicai în mers
când culegeam deja adânci atingeri
şi vorbe şoptite cu şi fără de-nţeles.
Când ne-am aflat,
nu mai mergeam de-o vreme bună
la cules.
Te-am mângâiat (ridicol) cu gândul
şi-ai simtit.
Apoi, tacit te-ai răsfăţat în dezmierdările-mi din vers.
Penibil…
Mai mult n-am îndrăznit
şi modu-acesta de-a mângâia şi-a dezmierda a fost tratat
(şi de literatura de specialitate), prin nefiresc,
pervers.
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu