numai smerit
mă pot ajunge-atât de mic
să pot plonja-n abisul mărilor şi-oceanelor
dintr-un grăunte de nisip
poemu’ din atom
poemul cuantei
imensa epopee-a strălucirii albe din foton
în mici poeme colorate diferit e spartă-n şapte
de un talaz stârnit de adieri magnetice
pe luciul lacului din molecula h2o
smerit trăiesc cu riscul de a fi
de nesmeriţi strivit
strivit de cei ce cred
că micul e nimic
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu