- Urare de Anul Nou

Să ai tot ce îţi doreşti - chiar cu toptanu’-
Iar anul ce porneşti acum,
Mulţi ani cu fericire să-ţi înceapă,
O viaţă cu-mpliniri şi-n drum
Nici un obstacol care să te-abată!
Atât acum! Îţi mai urez la anu’!

Post scriptum:
Acrostih am meşterit
Urărilor ce tocmai am trimis
Lăsând, aşa cum am promis,
Alte urări când Anul Nou va fi – deja – sfârşit.

- Pâc-pâcăind…

Pâc-pâcăind pe drumul nesfâşit,
În carul ăsta cu motor hodorogit,
Azi calc din nou cu îmbinarea la obadă,
Fără să ştiu de-oi mai călca vreodată,
De-oi mai avea prinsă pe inimă,
Pe partea stângă,
Roată…

… Şi de-oi avea (butuc şi cerc şi spite-s’ încă bune),
Nu ştiu pe cerc obada tocită de-o rămâne,
De n-o sări din nitur’le-i bătrîne
Sau, ruptă din toceală, de nu s-o risipi –
Nu-n munţi (s-a zis cu dealul), ci –
‘N colbul din câmpii…

Azi carul şi căruţa ‘juns-au “car”…
Roata e jantă iar obada e din “compressed air”,
Formată – nu-n foc şi din ciocan, de vr’un fierar ales,
Ci – ‘n forma standard a pneului tubeless.

Voi trage, deci, pe dreapta - în praf, nu pe asfalt –
Cu-obada încă-ntreaga (eu sper…) sunt respectat .

- Prea mici

*
Dilemă

E dragostea
sau io-s de vină mamă?
Pe cin’ să-nvinuiesc
că mă rănesc
cu tot ce alţii spun
că-i bun de pus la rană?

*
Nopti de cafea / Zile de zat

Minte-mă!... i-oricum mai mult decât nimic.
...şi dacă ai să-mi pui peste minciună în ibric
un strop de cognac
va fi –
până din nou mă vei minţi -
de leac.

*
Urăsc tăcerea

sunt gata să iubesc
ce am urât mai mult - minciuna - şi să urăsc
ce am crezut că e de aur şi-i ca mierea:
sunt gata să urăsc tăcerea.

*
Detest

Când ştiu ce vreau
(...şi ştiu şi pot şi vreau)
nu-mi place pilotat.
Detest să mi se spună ce să fac
şi pentru asta, câteodat’
pe mulţi i-am detestat.
...chiar soarta
şi consoarta.

*
Întâmplări din Pădurea Verde

ca un broscoi ce sunt,
ce-n codrul falnic de trifoi –
ce-mi trece de genunchi –
am luat trei palme-n cap
de la piticul palmier,
să iasă-n faţă-i cer.

*
De Pipera

Alaltăieri
încă oieri -
de ieri
boieri

*
Simplu muritor

- adevărul care ne zburleşte părul -

nu pot să cer eu iudei -
ca simplu muritor -
să fie ce nu fost-a
lângă Învăţător

*
A fi sau a nu fi poet

Eu nu-s poet dacă a fi poet e meserie
Sunt doar dacă a fi poet 'i-e omului în fire.

- "Ce e val ca valul trece"

Ne vom căli în pierderi, orfani de-orice putere,
Când rece, când firbinte, ne vom simţi obrazul,
Călit va fi ce vine în urmă-ne – talazul,
Iar noi - val înainte - în spume ne vom pierde.

- Hoţ, şi mincinos, şi trădător...

(...colindă de dor)


Din huma-mi uscată, zbicită, crăpată,
De-o aură din ce în ce mai subţire –
Mult zis – protejată,
Se strecoară afară,
Sfâşiind-o ‘ntr-un loc cu pânza mai rară,
Privind ca hoţii când intră sau ies,
(Înăuntru/afară)
În stânga, în dreapta,
Încă o dată (a câta, a cincea?) –
Trădător! I-am zis “Nu”! Mi-a promis! –
Sufletul meu.

Şi anul ăsta mă minte...
...Şi fuge
Să te colinde.

- N-ai fost un înger

N-ai fost un înger...
Asta, am făcut din tine eu...
Din gându-mi am făcut în juru-ţi cer
Şi pentru tine despuiatu-l-am pe Dumnezeu.

- Un sâmbure de fragă

(amintiri din agonie)

Din codrul, ca o pâine coaptă-n ţest, de poezie
Am vrut şi eu să fiu gustat pe-acea felie
Pe care, fin, se lăfăia în boierie,
Strat greu, strat gros, de unt de agonie.

Pe site-ul care poartă azi caftan, chimir şi barbă,
Atât cât poate fi un sâmbure de fragă
Într-un butoi ce are sus un lat de palmă marmeladă,
Am fost şi eu o clipă pe felie.

Azi mă desfată numai clipa ce-o trăiesc,
Nu mai vâslesc în unt clisos de agonie,
Vibrez, reverberaţii îmi ofer şi dăruiesc
Scriind, citind, doar pentru mine, poezie.