- Pâc-pâcăind…

Pâc-pâcăind pe drumul nesfâşit,
În carul ăsta cu motor hodorogit,
Azi calc din nou cu îmbinarea la obadă,
Fără să ştiu de-oi mai călca vreodată,
De-oi mai avea prinsă pe inimă,
Pe partea stângă,
Roată…

… Şi de-oi avea (butuc şi cerc şi spite-s’ încă bune),
Nu ştiu pe cerc obada tocită de-o rămâne,
De n-o sări din nitur’le-i bătrîne
Sau, ruptă din toceală, de nu s-o risipi –
Nu-n munţi (s-a zis cu dealul), ci –
‘N colbul din câmpii…

Azi carul şi căruţa ‘juns-au “car”…
Roata e jantă iar obada e din “compressed air”,
Formată – nu-n foc şi din ciocan, de vr’un fierar ales,
Ci – ‘n forma standard a pneului tubeless.

Voi trage, deci, pe dreapta - în praf, nu pe asfalt –
Cu-obada încă-ntreaga (eu sper…) sunt respectat .