(amintiri din agonie)
Din codrul, ca o pâine coaptă-n ţest, de poezie
Am vrut şi eu să fiu gustat pe-acea felie
Pe care, fin, se lăfăia în boierie,
Strat greu, strat gros, de unt de agonie.
Pe site-ul care poartă azi caftan, chimir şi barbă,
Atât cât poate fi un sâmbure de fragă
Într-un butoi ce are sus un lat de palmă marmeladă,
Am fost şi eu o clipă pe felie.
Azi mă desfată numai clipa ce-o trăiesc,
Nu mai vâslesc în unt clisos de agonie,
Vibrez, reverberaţii îmi ofer şi dăruiesc
Scriind, citind, doar pentru mine, poezie.
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu