Unde-ai fost, Doamne, când cei ce afirmau că nu exişti
Făcuseră din noi, românii, un popor de trişti?
Unde eşti, Doamne, azi, când laşi, pe-aici, pradă toporului, românul-codru
Şi, fără jenă, împingi deşteptul - într-un tărâm de proşti şi idioţi - s-ajungă lotru?
Vai, Doamne! Da’, nu mi-nchipui ce câştigi... Nu pot să cred că eşti cârdaş... E un supliciu
Gândul că ar putea să fie-aşa... Prefer să cred că-i doar ceva minor... Ceva...
Doar... Cum se zice ? Hm! Doar... mai nimic. Doar... “neglijenţă în serviciu”...
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu