- La echinocţiu

Zi-noapte: sinusoidală alternanţă…
Prin ea, o linie uneşte inflexiunile de seară şi de dimineaţă.

Din bucla nopţii-n minim, pornită jos, în vară, la solstiţiu,
Împuns-a ieri (alaltăieri), prin mijloc, axa timpului – la echinocţiu –
Şi tot mai urcă până aproape de Crăciun apoi coboară…
O să înţepe axa timpuilui, din nou, cu ghioceii, abia în primăvară.

Ajunsă-n vară reia panta şi-ncepe, oblic, iară, a reteza părtinitor din zi
Noptând de partea nopţii partea retezată,
Însă păstrând în totul ei, în perioadă şi-amplitudine, konstantă,
Bucla-sinusoidă: ore de alb/ore de negru; total: două duzini.

De fapt, fractal, ni-i viaţa plus şi minus: ni-i anul pozitiv şi negativ,
Ni-i ziua nu doar zi ci ni-i şi noapte şi fiecare clipă dragoste şi chin.