- Scârbă…

- pamflet -

el crede – scârba dracu’ –
c-aşa vreau eu... că-mi place...
că pot să nu vomit
văzând şi mirosind
tara – şi-a mea - frumoasă
ajunsă băşinoasă

abia aştept puhoiul
(n-aleg că n-am ce-alege
dar am să îmi dau votul)
să spele şi să frece
la Cotroceni puroiul

parfum tot n-o să fie
de-ar fi mi-au ars mirosul
sper dară să-mi revie
de-om termina cu băsul


Învăţ să păşesc din nou prin această ţară.

Am ologit (la figurat) când, după '89 (adică chiar la început de '90), i-am văzut pe "revoluţionarii" de la Bucureşti "punând botul" la promisiunile puciştilor lui Iliescu.

Că românii adevăraţi au fost exterminaţi de el si ei şi-ai lor inaintaşi, face ca azi să nu ne întâlnim doar pur şi simplu, ci trebui' să ne căutăm.

Sunt des învinuit că nu sunt patriot.
Mi se-aruncă des în faţă, de nărozi, replica lui Vladimirescu:"Patria este norodul iar nu tagma jefuitorilor!" şi cred că la 1821 avea dreptate.

Acum?... Dacă nimic nu s-a schimbat (si nu pare să se fi-ntâmplat), e trist...

Patriotismul meu nu poate fi decăt compasiune, dincolo de o imensă greaţă.