Sunt ani dar sufletu-mi şi-acum tresare
Când chipul ţi-l zăresc ‘n asemanare...
Mi-e teamă că în moarte nici leac , nici alinare
nu voi găsi – doar, sine die, amânare –
şi-abia în naştere – în re’ncarnare –
va fi renaşterea prilej pentru uitare.
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu