- Mintea de pe urmă

Doamne,
de-am şti ‘nainte totul...
de-am şti...
nu “ce?”, ci “cum?”
va fi...

...Şi nu trebui' ghicit...
Ajunge a-i privi
pe cei bătrâni
să ştim cum noi
vom fi.

Ajunge să auzi
cum tânărul din faţă
îi zice boşorog
unui bătrân
ce-i cere locul
în tramvai...

Să ştii că – vai! –
nici nu vor tece
prea mulţi ani
şi fiul său
că-ntârzie
prea mult
la masă
şi de beţiv ce-a fost
au doar un scăunel
în casă
îi va trânti un pumn
în faţă
şi chiar şi-un şut
în dos.

Şi dacă tânăr
muşchi având
nu fost-a respectuos
(cu muşchii
n-a putut alege
urâtul de frumos)
când muşchii-i
or s-atârne flasc
pe os
sub ţeasta
de sub părul rar
şi albicios
deageaba strâns-a
minte...

E mintea de pe urmă...
Ce folos?...