vineri, 24 aprilie 2009

- Poezia clipei

Între veşnicii,
Dumnezeu ne-a pus pe noi – clipe –
să nu le lăsăm să se-amestece.

A fi trăit mult nu înseamnă
a fi trăit un ceas deplin
ci a fi trăit deplin un ceas.

Clipa nu-i decât
o lamă de timp ce separă,
în aceeaşi măsură în care
uneşte între ele,
ceasurile depline,
ceasurile trăite deplin,
sau ceasurile depline
de cele trăite deplin.

Un stol de clipe
nu vine niciodată singur.
Clipele
aduc întotdeauna cu ele
ceasurile.

Noi trebuie doar
să trăim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu