- Mugur de brad

"An de an ne intră-n casă
Sfânta creangă de brăduţ
Şi serbez la acea dată
Pe nepotul meu Dănuţ,

Căci şi el, ca şi crenguţa,
Vesel, mândru şi vioi,
Îmi dă dragoste de viaţă
Şi nutresc speranţe noi

Şi cum bradul creşte-n munte,
Falnic, mândru şi semeţ
Aşa creşte şi-al meu mugur -
Falnic, mândru şi isteţ,

Căci el duce mai departe
Numele neamului meu
Care veşnic nu se stinge,
Flăcări mari se-aprind mereu.

…Iar când zilele-mi sunt triste
De suferinţă sau nesomn,
Cine-mi mai face viaţa dulce
Şi ne mai dă un telefon?

E tot Dănuţ – acea iubire
Ce-i sinceră şi devotată
Şi care plânge când mă supăr
Şi-apoi mă-mpacă dintr-odată.

De Anul Nou, de ziua lui,
Dorindu-i multă fericire,
Aş vrea să ducă mai departe
Prestigiul numelui Vasile."

Gasit-am, astăzi, in caiete de la tata,
Aceste versuri vechi şi nu pot să ascund
Că am rămas, o vreme, fără cuvinte. Mut…

“Mugur de brad”, acum, e dit’ai bradul, tată.
Şi-a-ntrepătruns coroana, deja, cu o brădiţă
Şi muguri aşteptăm - şi noi şi-ai ei - să facă.
Până s-or hotărâ, noi stăm şi ciugulim
Petale din corole de flori de romaniţă
Şi dăm în bobi - am vrea de-acum cu toţi să ştim
De ce vom avea parte: Mugur sau Muguriţă?

E astăzi ziua lui şi – iată: iar am glas –
Am să-i urez a două ze' ş’opt-a mia oară
Să n-aibă parte-n viaţă nici de-urmă de necaz.