- Noapte de Decembrie

Nu aveam somn şi l-am luat din raft pe Poe.
...Era-n Decembrie (‘că-n Decembrie se-ntâmplă)...
Mi-am aşezat veioza mai bine pe birou,
Mi-am umezit un deget trecându-l peste limbă
Şi răsfoind prin buche am dat de “Le Corbeau”.
Din nou peste “Corbeau”...

E o poveste tristă, veche de-un veac jumate,
În care-un om a cărui târzie resemnare
De moartea prematură a tinerei Lenore,
Împins e la speranţă apoi la resemnare,
De un cioroi – o cioară – ce zice “Nevermore”.
Atâta: “Nevermore”.

Mulţi au plăcut povestea şi au tradus-o chiar
Şi asta buchiseam la ceas târziu în noapte.
Trecusem de Breslaşu, de Botta şi – onor –
Ion Luca Caragiale şi alţi poeţi (vreo şapte)
Şi am rămas cu gândul la cioară... Chiar se poate?...
...Oare chiar “Nevermore”?...

Ce s-a-ntâmplat pe urmă?... Nu ştiu. E greu de zis...
Cred c-a sunat la uşă vreun beat sau vagabond...
Chiar! Nu ştiu de-a sunat şi nici dac-am deschis.
Nu-mi amintesc... Schimbat-am poziţia la birou?
Dormeam? Ce se-ntâmpla era cumva doar vis?
Atâta doar? Doar vis?

Nu-mi amintesc să fi bătut cumva-n fereastră.
Să fi pătruns direct din buche-n mintea mea?
Stătea croncanu-nfipt cu ghearele-n veioză
Cu ciocu-ntredeschis şiret şi mă privea.
I-am zis: “Pe unde ai intrat zbughieşte-o-ncetişor”.
Ce-mi zice!?: “Nevermore”.

Pleznir-ai drace!!! Cioară savant să îmi vorbească,
N-am auzit; citit-am doar cândva la Edgar Poe.
Îmi apăsam aorta – decisă să pleznească -
Şi asta findcă cioara mă luase “la mişto”.
“Auzi?! Te cari jivină! Acum! ‘De nu - te-omor!"
“Cra–cra! Cra! Nevermore!”.

O gânganie te face – cioară ciudată –
Imensitatea cuvântului ce îl rosteşti!
Nevermore înseamnă-n engleză niciodată!
În veşnicie nu simţi că te pierzi? Te topeşti!
Chiar nu simţi? Zornăie “Nothing” în al tău căpuşor
Când spui “Nevermore”!

La aşa calm,desigur,eram cel care pierde.
Câştig puteam să am cerându-i să răspundă
Acelor întrebări de ziuă şi de noapte
Ce ne-ncetat mă dor (n-am somn şi mă frământă).
“Spune-mi te rog, putea-voi s-o uit pe-a mea Ninonne?
“No! Never! Nevermore!”.
*
Era-n Decembrie (‘că-n Decembrie se-ntâmplă)...
M-a rugat, şăgalnic, să-i predau ca la şcoală,
Lăsându-şi căpşorul să se-ncline pe-o tâmplă,
Relaţia cei zicem “extraconjugală”.
Unde ai fost cioară atunci? - croncan pisător –
Să-mi fi zis “Nevermore”?

Apoi ma-ntrebat dacă iubind o femeie
Mi-a păsat atât cât să plec de acasă.
Căuta în minte printre cuvinte o cheie
Să mă încuie şi a găsit: cu voce joasă
Mi-a spus că sunt laş, că-s moale, că-n loc s-o iubesc
Doar “Per Versus” trăiesc.

Martie – Marte... Ce-nseamnă oare “prea crud”?
Poate fi cruzimea gingaşă de ghiocel?
...Sau cruzimea din ochii de războinic prea surd
La-ndurare a zeului Marte – zeul Oţel?
Pumnalul în piept după sărut e mărţişor?
“Martzishorrrr? Nevermore!”

Iunie-Iulie, când fructe şi grâne se fac...
Mergeam alături şi totuşi nu împreună,
Mânând alaiul de stele în zodia rac...
...Sărut pe obraz... mângâiere pe mână...
Mai simţi-voi vreodată acelaş fior?
Taci! Da, ştiu... Nevermore...

La aniversarea sa, toată lumea a ştiut
Că prietenul ei drag la care ţine foarte mult
Se roagă la stele, la Dumnezeu şi la sfinţi
Să-i fie mai aproape decât buni-i părinţi.
“Ne spui cum îl cheamă?” - au întrebat indiscret.
“Nu pot. E secret.”.

Azi fuge de mine – de fapt fuge de sine –
La telefon nu răspunde şi dacă o face,
Se dă după scuze (politicos – c’aşa-i bine),
Ştiind că nu-mi place dar că nu am ce face.
Am s-o mai văd?, s-o aud?, s-o ating până mor?
Dormi? N-aud “Nevermore”.
*
Prin jaluzele fotonii veiozei nu ies.
Se opresc, se-ntâlnesc cu fotonii de-afară,
Bat în retragere făcând drumul invers.
Dormi bătrâne!... Dacă-ntr-o viaţă de cioară -
Colindând timp şi spaţiu – n’ai înţeles
Că sub aripi milioane de ore de zbor
Poţi să ai, daca n-ai “papagal” totu-i sters,
Atunci, dacă totuşi aspiri la grad de Condor,
Învaţă să spui ş-altceva –
Nu doar “Nevermore”.
...Altfel – nu te mira – ai s-ajungi comandor
La... “The saint Nevermore”!