- Integrare

(de la ti = 0 şi... până la sfârşit)


...Şi prima şi a doua derivată a iubirii
E darul datorat de om Dumnezeirii.

Nelimitat în timpul nostru limitat,
De vrem să ne ajungă harul Domnului – divin –
Pentru o viaţă (ceea ce nu e mult dar nici puţin)
Trebui’ să-l integrăm în timpul nostru – imediat.

Eu integratu-l-am şi pot să spun că am iubit
De la ti (iniţial) şi până la sfârşit.