- Drumul dorului

Sunt astăzi suflet antrenat.
Acum doi ani, la primu-antrenament,
Eram un suflet fără suflu,
Aproape leşinat.

Până ce gândul meu n-a început
Să facă – far’ a-l pune nimeni – sport,
S-alerge după tine cum fac la curse-ogarii
Dup-o momeală de blăniţă de iepure (...şi ăla, mort),
N-am înţeles românul şi pe-ai lui.

N-am înţeles de ce-i mai lung de-i greu
Şi e mai greu cu cât este mai lung
Traseul tânguit în doine: “Drumul dorului”.

Nelegănat de doină ci de rock
Nici astăzi nu-nţeleg prea bine...
Mi-e rău şi nu-mi mai dau de leac
De nu bat “drumul” către tine.

Aşa că-l bat.