(Supărat până la Dumnezeu)
M-am născut prematur
(ce păcăleală murdară!)
ca să fiu mai bătrân
decât toţi cei din jur.
Măreţ Creator,
orgoliul tău e
mai mare ca tine.
Cu nici un preţ
n-ai recunoaşte cinstit
c-ai făcut o greşeală -
doar una: cu mine!
Mi-ai dat un destin
pentru care mai ai
şi tupeul să-mi ceri
să vin să mă-nchin.
...şi mă rog, pentru ce?
Pentru ce să mă-nchin?
Că distrat ai uitat
să-mi dai formă la timp?
Să mă-nchin c-ai uitat
să mă termini atunci,
la timpul pentru care
am fost proiectat?
Să te laud? De ce?
Nu ai fost lăudat
(c-ai avea şi tu şefi)
că-n ’nainte de termen
ai terminat
trupul acesta?
...acest trup în care,
lipsit de orice scrupul
şi orice sfială,
ai băgat un suflet
cu uzură morală
făcut să trăiască
mai demult, în alt veac?!
Poate-ai vrea să mă rog,
să-ţi aprind lumânări
să-mi mai mângâi destinul
c-o păcăleală murdară?
Poate vrei să-ţi cânt psalmi?
Pentru ce şi de ce?
Pentru faptul că mama
când mă lua de la sân
se uita la mine
şi-mi spunea că-s bătrân?
Poate vrei să-ngenunchi
la icoanele tale,
să mă-ndoi din rărunchi
la spoite altare
cerându-mi iertare
plecat şi umil
că de când m-am născut
sunt un bătrân imbecil?!
Poate vrei să îmi torn
cenuşă în cap
să vin la tine
cerându-mi iertare
c-un ţol gros pe mine
şi nimic în picioare?
Am să vin!
Nu cum vrei!
Am să vin cu o oală
şi-n oală cenuşa
trupului meu.
Să ţi-o torni tu în cap
şi să-mi dai socoteală!
Pentru greşeala dintâi
şi păcălelile tale
să-mi ceri tu iertare!
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu