- Moşteniri

- Băieţi, azi fac cinste!
Babacu’ e mort!
Gagici, nu fiţi triste,
Nici eu n-am să pot!
Mi-a lăsat moştenire
O căruţă cu bani.
Cu ce mi-a lăsat
Pot să beau cu găleata
Şi să fac dragoste
O mie de ani.
- Să fie iertat!
- L-am iertat!
- Nu de tine!
- De cine?
- De cei ce i-au dat
Să-ţi lase ţie
O moştenire.
Tata trăieşte,
N-aştept să se ducă.
Să-mi lase Pământul -
Nu face cât el.
El mi-a dat tot
Începând cu-nceputul
Şi mama mea
Făcut-a la fel.
...Şi “tot”-ul acesta
(Nu se vede cu ochiul -
Poţi să-ţi dai seama?)
Într-o genă a-ncăput
Lăsându-mi să-l cresc
Şi eu l-am crescut
Să-l dau mai departe
Copilului meu
La-nceput.
- E beat papagalul!
Ia-i paharul din faţă!
Vise, băiete!
Fără bani nu e viaţă!
- Viaţa ta...
O bancnotă murdară.
O ai de la tat’tău.
O schimbi pe ce vrei:
Băutură, femei...
De băut poţi să bei
Dar să faci dragoste... ba!
Poţi - cel mult - să te scarpini.
...Sau... să faci... altceva...
Dragostea e în genă,
O ai sau n-o ai
Şi gena-i şi-n cea
Din urmă celulă.
Tu zici că faci dragoste?...
Zi-i, că ai gură
Şi-i dai să mănânce
Şi-i dai băutură
Dar, când zici că o faci,
Îţi spun eu:
E minciună!