- cianură

măicuţa mea
a fost în viaţă
o bomboană
sigur nu singura
azi se-odihneşte
pe acest guvern
de arpacaş legat
numai din gluten
fără zahăr
cel de la UE
a fost furat
să fie dat
mită electorală
pe de(rbedeii)-l(ibertini)
să-i scoată-n faţă


că s-a ales
de neamul prost
deh! neamul nostru
la cincinal soroc
prin noul „...sescu”
ciuruitor aici
şi pe-unde a mai fost
coliva ţării ăsteia
’n guvern de tiriplici
sămânţă cu sămânţă
azi anu-acesta
şi-n veci de veci
să o mai supere
’ncetează


acolo sus
pe vârful de colivă
nu o mai afectează
rapacitatea maladivă
a celor care boc cu boc
adună pe osânză

nu va mai fi cuprinsă
de depresie
văzând cum i se ia
şi ce-i fusese dat
în compensare
că iarna nu-i ca vara
să se-ncălzească
ceea ce ordonanţele
’i furat-au oricum
din pensie

n-o mai interesează
de un’ va lua
ce nu îi va mai da
boc-cică-prim-ministru
s-aprindă gazu-n sobă
să se-aburească-n casă

în douăşopt de zile
va fi pe alt tărâm
dar eu aici rămân
acum decid
eu n-am să fiu bomboană

dacă
în cincinalul ce-a trecut
m-am cam acrit
dar
cu speranţa mascând
s-a
şi nu prea
văzut
în cincinalul ce-a ’nceput
sub masca acră
antigaz grizou
ce voi purta pe moacă
voi fi sută la sută concentraţie
acid
şi nu acetic lactic
sau citric
cum pân-acum
nevrând să fiu
am fost
ci am să dau
cum dat-am tânăr
vieţii rămase
rost
şi-am să mă fac
în ploi de-acid
cianhidric
florhidric
sulfuric şi clorhidric
picătură
de cianură

chiar dacă n-o mai deranjază
de la vecini
la radio
sau la televizor
zvon zgubilitic de manele
îi sunt dator
măicuţei mele
cu picături de-acid
să ciuruiesc
cât mai trăiesc
portocalia cupolă
ce-ntins-au derbedeii
între români
eu între ei
şi
locul un’ se află
mămica mea
acuma
stele

*

explicaţii:

- tiriplic = un fel de polonic cu care în campaniile electorale candidaţii mănâncă-n faţa electoratului.

- gaz grizou = gaz cu miros specific rezultat în urma remetabolizării a ceea ce a fost ingurgitat cu tiriplicul.

- Pustiit

2010...
Pornesc în ăst-an
Pustiit, rece,
Mai sărac, mai orfan.

De Sfântu’ Ştefan
Mama a spus „Gata...”.
Mi-a lăsat trupu-i să-ngrop,
Iar sufletul său diafan
S-a grăbit către tata.

- Colind

Pentru C. Monna Paola*

Colind florării
admirând crizanteme
ce-mi mor în irişi
ca să-nvie în gând,
ce-mi mor în inimă
să-nvie în glastre,
ce mor veşnic la paşte
reîflorind de crăciun.



* Numele C.Monna Paola este invenţia mea.
Nu există nici o persoană reală cu numele acesta, pe care eu s-o cunosc.
Există totuşi persoana pe care aş numi-o astfel.

- Ptiu! Ptiu! Ptiu! ...Mare mirare...

Istorie spun vouă...

Ve leat două mii nouă,
Flatulescu Vodă –
proaspăt reuns
pe unde-i place
alteţei sale
cov-rog-preş-edinţiale
să ne flatuleze –
făcu dregătorie nouă
(din ce-i mai rămăsese,
de la unsoarea veche).

De cei ce-avut-au grijă
să pupe-n flatulare
şi pe uscat şi pe unsoare,
c-ajuns-au dregători
nu a mirat pe nimeni.

Mare mirare mare dar,
că Boier Vlădescu
s-ajungă tare
(dregător la galbeni,
la tezaurerie)
iar finu-i –

care de dragul naşului
vopsitu-şi-a cu coarne
-nceputul de chelie,
iar pentru Vodă
-n ceru’ gurii s-a dat
cu negru şi a lătrat
de zor
(punând pe portativ,
la cheia sol,
sapte diezi)
ca cei mai răi şi-ai dracu’
maidanezi
(de se Oprea
lumea în loc
să se crucească
şi să scuipe-n sân:
„...sireac’ jupân’...
...de focu’ jupâniţei!...
...sau de la coarne?...
Oare il dor?...

Ciudatul animal –
te uiti... zici bourean?...
poate din ţări mai calde...
...din... Zan...zibar?... din Zam...
in fine... –
în loc să mugă, latră
întocmai şi taman
ca la Palat
Azor ”) –

să nu primească el
(afară, nu-năuntru)
la uşa, pe covor
(Deh! E palat!
N-oţ’ vrea să pună –
pentru picioare –
o rogojină ştergător)
un colţişor?...

- bărbat halal !

îmi place marea dar ca decor
pretext să încadrez într-un senin de ape
trup de Ondine.
trebuia să fiu diliu la cap

să părăsesc în floarea tinereţii ţărmul uscat
plin de parfum venit din vii în zorii dimineţii
şi să mă duc între bărbati
vrând să rămân bărbat.

când noaptea nu există ziua nu are nume.
când cinstea e ucisă furtul ne poate spune ,
sfidându-ne, minţind,
că numele-i e Cinste.

când – în plină putere –
renunţă chiar vremelnic la orişice femeie,
de e între bărbaţi, ca să mai creadă-n sine -
şi că nu-i depărtat

prea mult de la idee
(cum trebuie să fie oriunde un bărbat) -
înjură, dă cu pumnul,
nici nu contează vârsta celui ce-i agresat

şi-şi deschide prohabul
să-şi dovedească sexul
cu-organul genital
aiurea excitat.

îmi place grozav marea dar nu plec nici să mor...
bărbat adevărat... “departe de femeie” -
oricât de temporar -
te face “depărtar”.

(...de eşti plecat cu pluta, hălăduind pe mare,
te face marinar...
...de umbli beduin, aiurea, prin deşert,
te face deşertar...

nu mai insist – eşti singur? te face labagiu.
mai eşti cu alţii-n "echipaj"? te face muiangiu
şi - ca un corolar –
te face poponar).

bărbat halal!

- Cu orice risc

Eu HPV nu fac - fiind mascul -
dar pentru vârsta mea ar fi ruşine
să mă endemizez de la porcine,
aşa că gândul meu fudul
mă îndeamnă să nu fiu
şi -

cât m-as teme
de a fi bătut în stradă
(încă-mi stă bine viu)
de cei ce-abia aşteaptă a fi contaminaţi
pe treizeci de bănuţi (cât de-o cinzeacă),
o pătrăţică de Plăcintă îndopată
cu dovleac portocaliu
şi o fărâm’ de os căzut din halcă -

să–mi fac vaccine.

- Urarea imposibilă

“La mulţi ani Românie”
ar fi înjurătură, blestem,
În astfel de- agonie…
Se pare că trebui’ să-ţi urez
Pe-un termen mult mai scurt.
O săptămână? Accept… deşi e mult …
Eu când urez cui îmi e drag, urarea-mi e “Noroc!”
De sănătate, dragoste şi bani ,
Pe “Mulţi Ani!”.

D-acum, când ţi-i fiinţa împuţită de Gâţani
Ce-ncearcă-a ne prosti-n portocaliul
dovleacului porcesc - jurând că-i plăcintar -
amestecat cu zahăr , făină şi ulei
furate din “mila UE”-i
şi date-n “dar
de bot”,
Nu pot.