- Ptiu! Ptiu! Ptiu! ...Mare mirare...

Istorie spun vouă...

Ve leat două mii nouă,
Flatulescu Vodă –
proaspăt reuns
pe unde-i place
alteţei sale
cov-rog-preş-edinţiale
să ne flatuleze –
făcu dregătorie nouă
(din ce-i mai rămăsese,
de la unsoarea veche).

De cei ce-avut-au grijă
să pupe-n flatulare
şi pe uscat şi pe unsoare,
c-ajuns-au dregători
nu a mirat pe nimeni.

Mare mirare mare dar,
că Boier Vlădescu
s-ajungă tare
(dregător la galbeni,
la tezaurerie)
iar finu-i –

care de dragul naşului
vopsitu-şi-a cu coarne
-nceputul de chelie,
iar pentru Vodă
-n ceru’ gurii s-a dat
cu negru şi a lătrat
de zor
(punând pe portativ,
la cheia sol,
sapte diezi)
ca cei mai răi şi-ai dracu’
maidanezi
(de se Oprea
lumea în loc
să se crucească
şi să scuipe-n sân:
„...sireac’ jupân’...
...de focu’ jupâniţei!...
...sau de la coarne?...
Oare il dor?...

Ciudatul animal –
te uiti... zici bourean?...
poate din ţări mai calde...
...din... Zan...zibar?... din Zam...
in fine... –
în loc să mugă, latră
întocmai şi taman
ca la Palat
Azor ”) –

să nu primească el
(afară, nu-năuntru)
la uşa, pe covor
(Deh! E palat!
N-oţ’ vrea să pună –
pentru picioare –
o rogojină ştergător)
un colţişor?...