îmi place marea dar ca decor
pretext să încadrez într-un senin de ape
trup de Ondine.
trebuia să fiu diliu la cap
să părăsesc în floarea tinereţii ţărmul uscat
plin de parfum venit din vii în zorii dimineţii
şi să mă duc între bărbati
vrând să rămân bărbat.
când noaptea nu există ziua nu are nume.
când cinstea e ucisă furtul ne poate spune ,
sfidându-ne, minţind,
că numele-i e Cinste.
când – în plină putere –
renunţă chiar vremelnic la orişice femeie,
de e între bărbaţi, ca să mai creadă-n sine -
şi că nu-i depărtat
prea mult de la idee
(cum trebuie să fie oriunde un bărbat) -
înjură, dă cu pumnul,
nici nu contează vârsta celui ce-i agresat
şi-şi deschide prohabul
să-şi dovedească sexul
cu-organul genital
aiurea excitat.
îmi place grozav marea dar nu plec nici să mor...
bărbat adevărat... “departe de femeie” -
oricât de temporar -
te face “depărtar”.
(...de eşti plecat cu pluta, hălăduind pe mare,
te face marinar...
...de umbli beduin, aiurea, prin deşert,
te face deşertar...
nu mai insist – eşti singur? te face labagiu.
mai eşti cu alţii-n "echipaj"? te face muiangiu
şi - ca un corolar –
te face poponar).
bărbat halal!
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu