- Mâncărimi

Azi mâncărimile le am pe limbă…
De unde-mi vin? Un capilar
Văzându-mi luciul de oglindă
Prin părul – azi, atât de rar –
S-a hotărât să creasc-invers.
Îmi gâdilă şi îi dă ghes
Circumvoluţiunii “vorbit des”.

Măcar, de nu vă las dormi,
Să nu bat câmpii cu prostii.
Nu mi-ar servi nicicum – vă jur –
Să ştiu că vă nefericesc…
Degeab-aş sta şi aş mai plânge
Că n-am ştiut să scărpinesc
La timp, de m-a mâncat în…
ştiţi voi unde.

În palma stângă, câteodată,
Să ar îmi vine… câte-un an...
Iar de s-a rătăcit în ea vreun ban,
E după ce şi dreapta fost-a
Deja–mâncată.

Când mă mănâncă talpa
Ar trebui să plec…
Dar totu-i fără sens…
Eu nu mai am, intreg, un flec
De-atâta umblet “creanga”
Iar prin pingele iarba,
Ţărâna sau asfaltul
Mă gâdilă oleacă,
Precum firul-invers.

Voi pune-acum un (e)S
Că nuş’ce mâncărime
Vrea rimă-n cap de vers.

…Şi-am să vă spun cu… “Ochiu’”...
Mi-i drag sau nu mi-i drag,
Când mă mănâncă ochiu’,
Deja-i târziu…
Că binele – mai rar –
Sau că beleaua vine,
Deja e-n prag…

Pe stângu’ chiar l-aş scoate…
Nu mă mănâncă fără
Să-nceapă a se zbate:
Poştaşul cu facturi,
Vecinu–i curge apa
În pat, pe cuverturi,
Vecina – de-o omletă –
S-o împrmut cu ouă
(ora-i nepotrivită:
Se-apropie de două).

…Şi tot aşa, întruna…

Iar ochiul drept – săracul –
Oricât ar vrea s-aducă –
Sub noru-adus de-ăl’laltul
(Pe stânga mea orbită) –
Ceva magmă topită
De la iubitul soare,
Nu-i iese decât – palid –
O margine tivită
În jurul pleoapei sale…

Da!... Bucurie mare!...
Să mor… Conjunctivită.

În zori, pe nemăncate –
Nici nu mă dau din pat.
(Ce zic? De peste noapte) –
Am mâncărimi de scalp.
…În creştet. …Şi mă scarpin
De am chelit de tot.
Din vremea “cercetării”
Mi-i obicei nărod
Să mă întreb ce pot –
Pe mine, nu pe altu’ –
Să inventez “util”.

În fine, mai pe seară,
În frunte-acum, dar sus
(tot zonă capilară…)
Iarăşi mă mănâncă ţeasta,
Prea tare nu prea,
Dar scărpinându-mă aşa, ca proasta,
Îmi spun:
“Bă, da’… nărod eşti!
Uite că ai sticat şi pe-asta”.

............................................

Şi ar mai fi
‘Ntre degete, ‘ntre omoplaţi, la coaste…
Dar despre astea n-am ce să vă spun
Că mie – cel putin – nu mi-au prezis
Nici nemaipomenite bucurii,
Dar nici dezastre.