o voce de cristal şi o chitară ne-au însoţit
venind de un’ venim şi noi din infinit
tot strecurând nisipu-n gâtul mic
al sticlei de clepsydră dar s-a grăbit
prinzând pe firul pierderii şuvoiul prea rapid
al curgerii fluidului – pe numele lui Timp –
‘naintea celor ce de sticlă s-au lipit
şi ne-a spus azi
(efectul Doppler – sigur, singur –
făcea ca Tatiana să aibă un alt glas)
un “bun rămas”.
-
"o voce de cristal şi o chitară ne-au însoţit
RăspundețiȘtergerevenind de un’ venim şi noi din infinit
tot strecurând nisipu-n gâtul mic
al sticlei de clepsydră dar s-a grăbit
prinzând pe firul pierderii şuvoiul prea rapid
al curgerii fluidului – pe numele lui Timp – "
Chiar daca timpul pentru Tatiana s-a grabit,stim ca a plecat intr-o lume mai buna,unde ne vom duce toti,fiecare la timpul sau.Poate si Dumnezeu avea nevoie de o voce de cristal,de o voce de inger care sa-L incante.Unele lucruri nu le vom putea intelege niciodata.Stiu,ca moartea este doar o trecere.Excursia ei pe pamant s-a terminat si acum este in drum spre lumea ingerilor.
Azi a pornit, din raiurile sterpe, Tatiana.
RăspundețiȘtergereSă îi urăm "Drum bun".
Credinţa-mi se păstrează,-i numa' una:
Că suferinţa, Carmen, e-a celor ce rămîn.