- dă-mi, dă-mi…

dă-mi, dă-mi...

dă-mi!... dă-mi...

tot stau cu mâna-ntinsă
şi cer...
nu cer să-mi dai.
îţi cer să stai,
(sărutului
cu inima sânger
cu gând drogat ce
din dureri face plăceri
sub părul
înrobit de mângâieri
lăsând să cred că
astă lume vastă
şi timpul
s-or aduna
la mine-n traistă)
să fii îţi cer
crezării mele amăgiri
de veşnicii
şi fericiri.


dă-mi, dă-mi!

sunt cerşetor
mic neam de
mare traistă
iluminat de întuneric
după ce stinse-au fost
zâmbet şi mângâiere
aprinse meteoric
în false scânteieri
de astră.