- Lampă nebună

Lampa de la capul
Patului meu
E nebună la bec.
N-are un bec – e drept –
Ca mai toate lămpile,
Rotund,
Dar îmi place.
Asta o face
Mai specială
Şi când se-aprinde,
Becu-i e pară
(Ca para din păr
Şi para din foc).
Să vezi când se-aprinde...

Dar v-am spus: e nebună
A doua seară cică:
“Recită la lună!”
O bag în priză,
Să-i furnizez energie,
Scot abajurul dantelat,
Din hârtie,
Scot becul,
Verific filetul
Şi-l ung,
Pun becul la loc
Şi-nfiletez cu încetul,
Pipăi butonul...
Nimic!
Nu vrea să se-aprindă!
Doi două zeci...
Cin’zeci de hertzi...
Nici lux, nici candelă...
Nici o scofală...
Herţii şi volţii
Cică nu-s ăi
De-aseară.