Din râul vertical ce-am fost
Rămas-am albie încinsă
Secată-n nori de-un vânt uscat.
Din răcoreala versului, ‘nălţat
În spuza soarelui nestins,
Azi a rămas în albie doar mâl crăpat.
Prostit se uită soarele la ce-a făcut
Iar vântul, pe-unde altădată se juca,
Se tânguie şi umblă doar băut.
Norul, custode-a tot ce-am scris -
Păstrat, în grindini congelat -
Aşteapt-un fulger – semn de start –
Să năvălească iar cu ploi
Pe-albia mea de mâl crăpat.
-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu