- Cusută cu aţă albă

Vezi?... Ici, colo,
dragostea mea pentru tine,
cusută cu aţă albă,
a mai sângerat...

De n-ar fi fost acul subţire
şi aţa groasă, să sugă,
încă o primăvară –
a câta? a cincea? –
cu dragostea zdrenţe
n-aş mai fi rezistat...

Cât să mai am aţă albă-n bobine?...
...Şi cât să mai fie acul nebont?
...Şi cât să mai pot
un loc să asigur
amintirilor strânse
în tolba de purpur’
c-un şnur?