- Trei cuvinte (două sunt nume)

Sunt un mic univers. Eşti un mic univers.
Mai bogaţi, mai săraci, ne tot facem din mers.
Azi suntem un fel şi altfel fi–vom noi mâine
Dar, în viaţă şi după, vom păstra doar un nume.

Iubire-cuvânt... Cuvânt fără nume
Rostit diferit în diverse colţuri de lume...
Dacă eu mi-s Konstant iară tu o Constantă
Ne cheamă la fel oriunde pe hartă.

Între cuvinte – o mie – de poţi “egalul” să-l pui
Atunci, acestui “egal”, adevăr poţi să-i spui.
...Numele însă-i un – cât de cât – univers...
Scris odată devine chiar imposibil de şters.
*
Eu scriu dar ce scriu foloseşte cuvântul
Şi crezut-am că toate – vorba şi scrisul –
Făcute-s s-ajute să dezvăluie gândul
(Se ocupă deci - chiar şi verbal – cu descrisul).

Am crezut că nu-i gând să se nască în minte
Să nu poată a fi descris în cuvinte
Dar ce poţi să te faci cu-acel gând negândit
Ascuns în gând ca un bob ne-ncolţit –
Gând ca inima gândului – menit să hrănească
Gândul pe rod pregătit să vorbească?

...Şi gândul din gând şi inima-n piept
Vorbesc fiecare propriul său dialect;
Cu ei înşişi vorbesc de crezi că-s nebuni;
Se-nţeleg doar cu sine, departe de lumi.

...Şi când totul ajunge în ochi şi pe buze
Ar trebui să fii mut, cu urechile surze
Încât gândul din gând şi inima-n piept
Să nu se-alieze formând sentiment.
*
Io ti amo! I love you! Ia liub liu! Je t’aime!
Se pierd în eter delicat sau obscen...
Trei cuvinte în care primele două noi suntem
(eu – primul, tu – al doilea) al treilea e semn
De-adunare, de sumă, de-nglobare-n sistem –
Sistem trecător - sistem (totuşi) etern.