- Pocalul din urmă

Pocale de bere, pocale de vin,
Pocale de votcă din grâne şi pere,
Dăruite toate de Tatăl divin,
Împodobesc nostalgic vitrinele mele.

Sunt goale. Uscate. N-a rămas nici un strop.
Vag arome uitate doar în minte-mi iţesc...
Cu ochii deschişi visez să mai pot
A fi dăruit de Tatăl zeiesc.

Un pocal. Ultimul. Prea mare, prea plin.
Mi-a fost dăruit să-l bem împreună
Făr-a fi întrebat de-l vreau cu pelin –
Amar şi dulce: pocalul din urmă.

Beau singur din el de mai bine de-un an.
Efortul de-a face preaplinul să-i sece
Rămâne zadarnic, se pierde în van
Şi-am s-ajung ca pelinul: amar, verde şi rece.