- Deziluzie

Moto:

Boul mi’ te-a dat -
Boul mi’ te-a luat.
Numele boului
(Ste... Şte... Ştii tu!)
Fie blestemat!


Mă uit la merişorul meu rotat
Ce-a copt odat’ un singur măr - de aur.
Azi trunchiu-i e sucit şi plin de noduri,
Iar crengile, de tot, i s-au strâmbat.

Ar mai putea să dea răcoare-n umbră
Şi să topească setea, de n-ar face,
Prin rămurişurile contorsionate, creţe,
Doar mere mici şi acre - mere pădureţe.

Am mai găsit un gât de spirt din grâu şi pere.
M-afum din nou cu gând de nedurere
Şi-adorm trăgând în piept miros de crizantemă,
Punând sub cap dorinţa-n loc de pernă.

...Şi mă trezesc în abur cald de bălegar
Şi-n faţa mea, trântit pe iarba udă,
Îşi freacă fălcile, stivind o floare crudă,
Un bou cu coarne mici şi mare-n mădular.

Sunt la pământ şi boul e mai iute
Când se ridică, chiar de-i peste tonă
Şi îmi separă sufletul de formă
Fără intenţii - numai din copite.

Epilog:
De vezi cumva pe drum un tip bizar,
În urma lui copii strigând şi dând cu pietre,
Ce-aprinde lumânări pe bălegar,
Nu-l judeca! Nebunul încă crede
Că în acea grămadă caldă sau uscată
O crizantemă zace-nmormântată.

22 Mai ’05
Predeal
Foarte devreme