- E-uri

De fric-o să murim dac-am mâncat
(Şi dacă nu, de foame) E-uri.

Mă simt deja intoxicat,
Mi-e greaţă (varză în ficat),
Simt că pleznesc de balonat
Când văd reclamă cum îşi fac
Succ-E-suri şi Băs-E-uri.

- Agentul N. Blond

N.(e) Blond (brunet adică),
Agent la agenturili străine (la englezi),
Vindeam – să vezi şi să nu crezi –
Promisiuni de viaţă sigură şi lungă
Celor ce în pantof sărit-au din opincă
Da-n săritură nu pierdut-au, printre alte-alea,
(Legată-n genă cu nojiţe înnodate, multe)
Şi mintea lor de supervajnici nătăfleţi.

Şi ca să am succes, să pot să cer un preţ,
Mărturisesc că bravului agent
Mi-am fost primul client
(Aflând cu-această oportunitate
Că-s’ însumi nătăfleţ).

La calitatea de agent am renunţat
Dar n-am trădat
(îmi interzice punctu’ paişpe’ din contract)
Şi – vreau, nu vreau – rămân legat
De agenturili prezise de-mpuşcat.

Deşi – cum v-am mai spus – ieşit-am din sistem -
Nemulţumit în demnitatea de client,
Preluat de o colegă (fostă... fostă),
În calitatea ce-o deţine (de agent),
Sunt sfătuit cu un limbaj de lemn
(Căpşorul ei de păpuşică să fie oare-un semn?)
Că, de cumva chiar eu pe mine,
Nu mă mai regăsesc acolo, în sistem,
Să mă retrag de nu-mi convine,
Uitând (în cel mai neaoş stil: pe româneşte)
Că parte din comisionul ce-l primeşte
Soseşte
De la mine.

- Acum ştiu

...gând de toamnă, târziu


Doar vara şi toamna sunt în stare să coacă iubiri.
Primăvara (întotdeauna) înfloreşte dragostea.
...Şi - din când în când - în toamne târzii...

- Predeal

Fiind tânăr şi urcând, nu-nţelegeam
De ce predealul este sus, la munte...
...De ce predealul nu e pe ogor.
Acu-nţeleg... Abia acum am minte,
Când, din predealu-mi, trebuie să cobor...

- Penibil...

Eram ca tine-acum.
Tu încă te împiedicai în mers
când culegeam deja adânci atingeri
şi vorbe şoptite cu şi fără de-nţeles.

Când ne-am aflat,
nu mai mergeam de-o vreme bună
la cules.

Te-am mângâiat (ridicol) cu gândul
şi-ai simtit.
Apoi, tacit te-ai răsfăţat în dezmierdările-mi din vers.

Penibil…
Mai mult n-am îndrăznit
şi modu-acesta de-a mângâia şi-a dezmierda a fost tratat
(şi de literatura de specialitate), prin nefiresc,
pervers.

- Să emigrăm! Să emigrăm!

Motto: Vă predaţi? Sau continuăm?


Se spune:”Băi nenică, eşti prost?, nu pleci de-acasă.
Rămâi în banca ta, pui mâna(?) şi înveţi
Şi poate te deştepţi.”

Nu poţi? N-ai nici o vină doar de eşti idiot,
Doar de se mişcă liber în mintea ta văzduhul
Şoptindu-ne: “lăsaţi-l, că e sărac cu duhul”.

Eşti expirat când norii ce curs-au din senin,
Cu umbre grele-n viaţă,
Se pierd, dar în senil.

Ce mă terifiază pe mie-i că mai toţi
Se cred deştepţi cu carul
(senili, proşti, idioti).

În ţara-n care, târlă, vom emigra cu toţii
(senilii nu dar proştii, cretinii, idiotii),
Vom face din deştepţi ce am făcut şi-aici:

O nouă castă – hoţii.

- Soare pe R

Ieri minune
După vreo patru ani de glaciaţiune
Când inima mea desculţă
Având în talpă între ventriculul stâng şi cel drept o stalacmită de gheaţă
Şchiopăta pe caldarâmul de ger
Pe – veche de-acum – uliţa R
Prin griul de plumb bazoreliefând garduri case şi cer
(Nu tu lună si stele)
A răsărit antrenând în convecţii rebele
Vapori de opium aromaţi de caişi şi cireşi în petale
Konstantul Soare!