- 1.2.3.4.5.6.7.8.9.10.11.12.13.14.15.16. 17. ...N

A.S. Alege-a “n”-a literă din versul “n”
şi-nlocuieşte-n titlu “N” cu litera.
(acrostih)


1. Se-nchide cercul azi încă odată
2. Şi nu vom spune pentru-a câta oară
3. Cum se-nădeşte-n fiecare vară
4. Şi voi ura cu gând şi inimă curate:
5. Să ai noroc de bani şi sănătate
6. (Deşi n-ai să observi nimic de totu-i bine)
7. Să ai mulţi ani - pe toti cu fericire -
8. Să ai bogată cupa din care sorbi iubire,
9. Iscoada-ţ’ mintea fie - să lucre pentru tine -
10. Să ştii, să judeci drept şi nu cu strâmbătate
11. Şi cercul să-l ‘nădeşti de-acuma an de an
12. Cu nurii-ţi toţi ‘olaltă - corolă neştirbită
13.(Din flori de crizantemă) în veci neofilită.
14. Te rog mă crede!: n-am pe lume talisman
15. Să-mi dea mai mult noroc de linişte în dor
16. Ca vestea despre tine de bine – ntâmplător
17. Dată de-un trecător! (...de crizanteme fan).
.
.
.
n.

P.S.: n=N=1...17.
P.P.S.: 17=[!]

- 29 Iunie

E ziua celui ce -
de cel ce l-a-nvăţat –
de trei ori s-a dezis
(s-a lepădat)
când judecata strâmb-a
celor mulţi şi proşti
l-a condamnat.

E ziua celui ce-a tăcut
când - întrebat de soldieri
de pe învăţător l-a cunoscut -
a dat din cap în semn ca “nu”.
...şi asta fost-a de trei ori
nu doar odat’ -
cât până-n zori
cocoşul a cântat.

E ziua celui ce
purtând acum veşmânt
şi aură de sfânt
îl pomenim şi îl cinstim
ca pe cei sfinţi;
greşala lui cică n-a fost
făcută pe arginţi.

Noi pruncii azi ni-i botezăm
cu Petru, Pavel, Paul, Paulina,
sperând a fi iertaţi încă din faşă
de-au fost sortiţi să vieţuiasc-o viaţă laşă
şi lung postim şi ne rugăm să...
...chiar! ...să “ce?”!
...să îi primească Domnul printre sfinţi
dacă n-avut-au parte-n viaţă de arginţi?

- La aniversare

Pen’ tine timpul astăzi iar se rotunjeşte
Şi se închide cercu-a duă’ş’ opta oară.
A fost să fie nada-n miez de vară
Când ce nu-i copt acum se pârguieşte.

Ţi-urez un chip veşnic scăldat în soare,
Ca zilele de vară o inimă fierbinte
Şi tot ce faci s-arate că ai şi multă minte
Şi-n trupu-ţi şi în suflet nimic din tot ce doare.

- Urare de Anul Nou

Să ai tot ce îţi doreşti - chiar cu toptanu’-
Iar anul ce porneşti acum,
Mulţi ani cu fericire să-ţi înceapă,
O viaţă cu-mpliniri şi-n drum
Nici un obstacol care să te-abată!
Atât acum, îţi mai urez la anu’!

Post scriptum:
Acrostih am meşterit
Urărilor ce tocmai am trimis
Lăsând, aşa cum am promis,
Alte urări când anul nou va fi – deja – sfârşit.

- Un fir de lungime zero

Visul... S-adorm... Un fir de speranţă
Unde o secundă aduce ce n-aduce tot anul,
Unde oamenii nu pun tot ce fac în balanţă
Şi unde vremile bune se plimbă cu trenul.

Gară... Aştept... Un tren a plecat.
Aştept să sosească un tren ce se duce.
Crainicu-anunţă: ”...a fost suspendat!”
Apoi se duce şi el să se culce.

E ziuă... Sunt treaz... Visul s-a dus.
Mă-ntorc în celulă trist şi supus,
Cu sufletu-n zeghea atârnând ca o zdreanţă,
Tuns zero de orice fir de speranţă.

- Despre puritatea nuferilor, crinilor şi aurului

Moto:
Era pe când nu s-a văzut
Azi o vedem şi nu e (...)
(M. Eminescu)

Cei mai de seamă nobili,
Baronul de Higiena şi Lordul Medicin,
Aveau împodobite blazoanele - pe scuturi -
Cu flori de nuferi galbeni şi albe flori de crin.

Citind pe Marx şi Engels, pe Lenin şi ‘nea Nicu,
S-au hotărât să uite c-aveau odat’ un titlu
Şi prinşi de-avânt romantic şi revoluţionar
Să spele şi să calce produs vestimentar.

Cu calm, cu eleganţă de nobilă purtare,
Serveau pe câte unul ce-avea pentru spălare
Un fes, o batistuţă, o rochie de mireasă,
Din cei ce-ajuns-au nobili şi nu spălau în casă.

Deşi jegoase (foarte) acele lucruri mici
Erau totuşi puţine şi nu dădeau în brânci.
Dar de o vreme-ncoace - cam douăzeci de ani* -
Planificarea creşte şi tot pe-aceiaşi bani.

La tov.-ul de Higiena şi tov.-ul Medicin
Fac coadă şi se ceartă - de-i ploaie sau senin -
Şi nobilii şi plebea, cu toti - oameni ai muncii -
(Ce? Ştiu cu toţi ce-i coada! Azi ştiu până şi pruncii!),

Să-şi spele de pe haine (pe haine – doar atât –
Lăsând ca să-i orbească şi să le stea în gât),
O pulbere jegoasă, uscată zgrumţuros:
Metalul unei epoci** – “metalul pretios”.

...Şi tov.-ii ce-altădată au fost deposedaţi
De titluri şi avere (azi – reabilitaţi)
Fac spume la guriţe (e drept – spumă reglată)
Că rufăria azi nu trebuie spălată
Ci trebui’ lustruită iar, cât despre călcat,
Şi un sugar ţi-ar spune: ”Se poaltă sifonat!”


* poezie scrisă în 1988.
** “epoca de aur” a lui c (se citeşte câh)

- câh

(primului preşedinte al României)


Că am crescut din glod şi lut
o ştiu de mult.
Mai ştiu că-ntors iar în pământ
voi fi din nou şi glod şi lut.
...dar nu accept a fi-nglodat
într-o grămadă de rahat...
...să-l las să mi se urce-n cap,
să nu mă lase să mai ies
să mai respir aer curat...
...să-l las să spună ne-ncetat
că moţul un’ s-a cocoţat
‘i-o culme de progres!