- Un fir de lungime zero

Visul... S-adorm... Un fir de speranţă
Unde o secundă aduce ce n-aduce tot anul,
Unde oamenii nu pun tot ce fac în balanţă
Şi unde vremile bune se plimbă cu trenul.

Gară... Aştept... Un tren a plecat.
Aştept să sosească un tren ce se duce.
Crainicu-anunţă: ”...a fost suspendat!”
Apoi se duce şi el să se culce.

E ziuă... Sunt treaz... Visul s-a dus.
Mă-ntorc în celulă trist şi supus,
Cu sufletu-n zeghea atârnând ca o zdreanţă,
Tuns zero de orice fir de speranţă.