Doar când am vrut să fiu n-am fost o cizmă Şi nici acum nu sunt ce-aş vrea să fiu - Un mic coşar ce spânzură sau frunză Cu patru foi săltând pe pieptul tău nurliu.
Azi am să mă mânjesc cu fum, Pe umăr scara de la pod am să îmi pun, Pe cap o pălărie neagră – de la moşu’ – La gât cravată-n dungă – alb cu roşu – Şi cu trifoi cu patru foi – buchet – Îţi voi ieşi în drum.
Poate-i devreme... Poate-i târziu... nu-i vreme De crizanteme... * Mi-e frunză spartă – În lujer de chiocel – Inima toată... * In piept – mărţişor – La cicatrice şnur am Şi în acest an...