- A doua derivată...

Tărâmule taciturn,
Tinereţea ta tristă,
Cumva e tocmeala
Vreunei hoaşte de toamne?

Nu cumva gândul nostru-i otrava
Ce, mai rapid decât timpul,
Arde-n ix-ygrec pământul
Şi în zet ceru-ţi, Doamne?

Nu cumva aceeaşi otravă
Pârjoleşte în carne,
‘N trandafiri macerează
Şi toceşte timpane?

Trei D... şi timp...
Derivarea-i mişcare,
Mişcarea e viaţă,
Viaţa nu-i totul.

Mai trebuie gândul -
Altă derivare...
...A doua.

Fără accelerare
Doar te târăşti,
Nu trăieşti.