- Treişpepaişpe

De meserie, mi-i inima
Nărod-fochist.
Ar vrea fachir,
Crezând că focu-i joacă.
De cate ori s-a ars
(Cred c-o să se mai ardă)
Până acum a stins-o,
De fiecare dată,
Gândul-ulcior cât mers-a
S-aducă {însuşi) apă.

Dar, într-o zi, când gândul
‘Şi va vrea odihna-n cioburi,
Când noptea-ş’ va dori-o
În loc de răsărituri,
Inima-mi va fi iarăşi
Fetiţă cu chibrituri.

*

Ziua de Paişpe Făurar
E-a inimii şi o declar,
(Că n-am văzut-o ca atare:
Scrisă cu roşu-n calendare),
Ziua fochistului.

Treişpe Răpciune?: Pompier!.
Serbez atunci (închin liber
Turnând pahar peste pahare,
‘Necându-mi inima-n licoare)
Propriu-m’ creier.

*

Cât gându-a fost mai mare-n grad
Cu inima m-am descurcat
D-az’noapte treişpepaişpe-am stat
Iar astăzi nu e loc de chef.

Nu poa’ să-mi ardă să închin
Când, general doar pentr-o zi,
Nărodul ăst’ de Valentin
Dă foc la tot (e garantat)
Cum face-n fiecare leat
De când e-aici cu nato:

Inima iar mi-a avansat-o
La grad de... “fochist şef”.